Ghici ghicitoarea mea

nu stii cand pleci
nu stii cand ajungi
nu stii pe unde pleci
nu stii pe unde ajungi

Ajutatoare 1: intotdeauna locul tau e dublat

Ajutatoare 2: intotdeauna sucul tau la tetrapack nu are pai

Raspuns corect: AIR NIGERIA

Poza tip pasaport pe albastru

Pentru orice are legatura cu administratia sau ambasadele, obligatoriu ai nevoie de poze tip pasaport. Am venit cu o doza considerabila dar, 2 la imigrari, 2 la viza temporara, 2 viza Ghana, 2 viza Cameroun, 4 la Senegal, inca 2 la viza temporara ca am terminat cele 6 intrari acordate cu gratie de guvernul Nigerian si tot asa. Mai facusem inca vreo 8 poze acum o luna intr-un garaj jegos si au iesit niste poze spalacite dar se pare ca aici e vorba de cantitate nu calitate. Rog soferul sa ma duca sa facem poze si o ia el asa catinel pana la "Governor House". Asta e un fel de parc administartiv unde nu sta doar Guvernatorul ci si ministrii cu toata gasca administrativa corespunzatoare. Ca un fel de campus universitar, cladiri gen camine si un spatiu verde generos. Parca eram in Regie.
- Bre Christopher, sigur au aici fotograf?
- Da Sir. Toata lumea de aici are nevoie de poze deci gasim noi ceva.
Parcam si o luam la pas printre copaci. Eu vazusem ceva la parterul unei cladiri si o luasem repejor in fata.
- Sir, unde mergeti? Aici facem poze.
Abia atunci ma dumiresc ce se intampla sub copac. Nu vreau sa pierd timpul cu explicatii, pun poza direct, no comment.

Un copac, 2 calculatoare de pe vremea lui Pazvante, o imprimanta, un copiator vai de mama lui, un aparat foto si un fel de imprimanta mica pentru poze. Un adevarat birou la umbra copacului. Iaca vine si fotograful.
- Faceti poze tip pasaport?
- Da Sir. De care vreti pe rosu sau pe albastru?
- Pe alb, ca asa se fac pozele de pasaport.
- Sir, dumneavoastra alb, fundal alb, nu merge, n-am contrast. Pe rosu sau pe albastru, mai intreaba el odata fluturand doua carpe.
- Sir, faceti pe albastru, e mai frumos decat rosu, ma comenteaza din colt soferul.
Ok hai sa facem poze tip pasaport cu fundal albastru. Ia soferul meu carpa albastra sa o tina in spatele meu, sa am contrast. Da el e micut si nici cu mainile ridicate nu prea-mi acopera scafarlia.
- Mai sus, mai sus, se tot burzuluia pozarul la el.
Gata si poza, cat se duce sa o tipareasca la umbra, ma tot manca o intrebare.
- Bre si cand ploua ce faceti?
- Fugim Sir, fugim.
- Cu toate astea in spate?
- Ah, nu. Doar le acoperim si oprim generatorul.
Pe drum am inceput sa rad ca prostul. Tineti minte poza cu pozarul vis-a-vis de ambasada franceza?
Ia uite.

N-avea nici o legatura cu Franta cum banuiam eu la inceput. Esti negru? Fundal alb. Esti alb? Fundal albastru sa rosu, la alegere. Pentru contrast.    

Am vazut si Masai

Ne-am intalnit cu ei inainte de a ajunge in Africa. De la primele semne ca acolo va fi urmatoarea destinatie am inceput sa cautam informatii in toate partile. Nici nu mai tin minte cum am ajuns la cartea si apoi filmul "Indragostita de un Masai". Poveste simpla, ea din Elvetia impreuna cu prietenul in vacanta in Kenya. Pe un bac, apare el, Masai, inalt, subtire, tras prin inel, cu paturica pe el si margelute in parul impletit. Hormonii o iau razna, prietenul e trimis acasa iar ea pleaca in cautarea lui. A Masaiului. Se regasesc, si chiar daca va intereseaza ce s-a intamplat pana la sfarsit, luati cartea ca e pe rafturi in Carturesti.
Oricum asa pitoresti cum sint si aparent izolati de lumea inconjuratoare starnesc oarece curiozitate iar la intrebarea daca vrei sa vezi un sat de Masai raspunzi invariabil DA.
Zis si facut, hai sa vedem Masaii mama, ca doar n-am batut atata drum de pomana. Parcam in fata satului care spre intelegerea tuturor nu este ca satul lui Creanga si Ozana lui frumos curgatoare. E o chestie ciudata, mica, ascunsa dupa tufisuri. Afara ne asteapta Asam, si paturica lui rosie, care ne explica ce vom vedea in schimbul a 30$ de persoana.
Cam mult, dar induiosati de faptul ca o treime din bani se duc la constructia unei scoli conchidem scurt romanesc. Hai ba cu nu m-a facut pe mine 100$, ia sa vedem care-i treaba. Da nu putem ca tre' sa vina trezorierul sa ia banii. Asteptam pana vine fata, la fel de rosie ca Asam, care avea ceva dificultati cu numaratul banilor si care dupa doua incercari si o strangere ferma  a banilior intre degetul mare si aratator a aproximat exact suma si a spus ok, intrati. Adevarul era foarte simplu, tot satul era in trening, in casa sefului de trib, uitandu-se la "Numai Iubirea" si aveau nevoie de 10 minute sa-si traga margelele si paturicile pe ei. Nu bat campii, telenovela romaneasca e la mare pret in Kenya. La fel ca Moga in Nigeria.
Intram in sat care e de fapt un cerc ingradit cu vreascuri si cu o raza de vreo 50 de metri. Pe margine, casute mici, iar in centru un grajd pentru 350 de capete incornorate.

Si iaca asa toate femeile din trib frumos aliniate si impopotonate in fetele de masa ne iau in primire si canta o chestie ciudata guturala mai mult onomatopeic. Fara cuvinte, doar aha, ihi, aum, hii si iar ahhhh. Probabil limba animalelor cu care convietuiesc de atata timp. Ni se pun margelute dupa gat explicandu-se foarte clar, "Not a gift. You buy!".

Fac si eu o poza cu baietii, erau doar 2 ca restul erau pe imas cu caprele.

Cel din stanga a ghidul si vorbea ceva engleza dar stalcita rau de tot. N-avea urechile gaurite ca vrea sa mearga la scoala si sa se faca pilot. Sa aduca turisti in Masai Mara.
Urmatoarea etapa e vizitarea unei case. Casa, daca putem sa-i spunem asa, are 2 pe 2 si poate gazdui o femeie, ceva copii, 5 capre si un barbat, atunci cand trece pe acolo in vizita. Uitasem sa va spun, astia chiar daca nu-s musulmani au cam 5 - 6 neveste functie de numarul caprelor. Aici in sat erau 5 familii. Drept urmare o gramada de copii, de la cele 25 de neveste, care mai de care mai zdrentaros.

Casa se face din chirpici, nu caramida, iar amestecul de pamant cu baliga se indeasa pe o structura din nuiele. Casa si-o face femeia singura ca barbatul e chiulangiu sef, e ca un leu. Urmeaza modelul din natura unde leoaica vaneaza dar primul la mancare este el, leul.
Sincer, bojdeucile razesilor ar fi castele pe langa cotetele astora. Toata chestia asta, ca nu pot sa-i spun casa are doar un singur gemulet pentru aerisire si gandeste-te ca imparti cotetul cu 5 capre.

Deci, cum intri in fata e camaruta unde tii caprele. In stanga e living-ul, cu cate un pat de o parte si alta a focului. Undeva mai in dreapta, in spatele caprelor cum ar veni, e patul barbatului, ca deh e mare sef si nu imparte camera cu nevasta si copiii.

Inclus in pret avem si o demonstatie de cum fac Masaii focul fara chibrite, doar frecand doua lemne. Macar sint cinstiti si recunosc ca folosesc chibrite sau bricheta dar asta e asa, pentru spectacol. Si se chinuie, si o freaca, dar nu prea iese fum, dar vine altul mai decis si cu ceva mai multa experienta si reuseste. Din toata povestea astea pe mine m-a amuzat ciudatul satului. Un tip fashionable ca sa-i spunem asa caci in timp ce toti erau regulamentari cu paturica rosie, el avea una plusata, cu ursuleti si pe care scria LOVE la fiecare al doilea patratel. Cool.

 La final un mic bazar ca sa mai lasi si alti bani acolo. Mi-am luat si eu o paturica.

 In concluzie, niste puturosi din toate punctele de vedere. Pur si simplu nu vor si nu au nevoie de mai mult.

Asta in cazul in care ceea ce am vazut erau intr-adevar Masai.

Simpla poveste de pe drum

Ca sa ajungi de la Nairobi la Fairmont Camp sint cam 200 si ceva de km. Cam 36 sint gen drum de tara la Romanica. Pietros de-ti sar rinichii in toate partile. La aceasta senzatie placuta contribuie si faptul ca onor mijlocul de transport un adevarat jeep Toyota Landcruiser generatia Daktari are suspensia doar pe foi de arc. "Engineer to last, Build for Africa" zice un sticker mic. Soferul s-a suparat cand a fost intrebat de varsta masinii si apoi ne-a lasat masca spunand ca e ca noua, are doar 2 ani. Ma rog, invariabilul se produce si facem pana. La naiba in praznic. Mai jos de noi la 100 de metrii era un put de apa unde mai veneau unii cu magarii la adapat iar mai sus 3 vlajgani dadeau la tarnacop in malul de pamant sa scoata pietre pentru casa.

De unde de neunde iaca apar doua fete carand niste vreascuri. Pna sa le facem poza si sa incercam sa vorbim ceva cu ei se adunasera deja o duzina de copii. La inceput le-am dat la cele doua fete cate un Milky Way, dar cum copii tot apareau de peste tot am ramas repede fara. Mi-am adus aminte ca luasem banane de la micul dejun sa avem pe drum. Le-am dat si pe alea dar tot nu au ajuns la toti. Eram putin cu sufletul neimpacat ca nu aveam mai mult. Nici o clipa nu s-au repezit la tine sa-ti ceara ceva sau mai mult cum ar face ai nostri tuciurii. Au stat cuminti si daca le dadeai bine, daca nu tot bine. In momentul in care au vazut ca nu mai am ce sa le dau au inceput sa-si imparta din ce au primit.

Cu roata a fost simplu pana s-a rupt cricul dar baietii de pe deal cu tarnacopul ne-au ajutat si am reusit sa plecam mai departe.

Fara cuvinte

Spunea cineva si cred ca am repetat intr-un post mai vechi " You'll fall in love with Africa only after your first night under clear sky and seeing both sunrise and sunset". N-am dormit sub cerul liber, doar in cort (ma rog in regim organizat) si am vazut apusul. Si mi-a placut. Esti atat de mic in acea savana imensa iar toate umbrele si culorile fac parte dintr-un spectacol ireal.

Roman sa fii, noroc sa ai!

Safari.
De ce mergi in Safari? Pai ca sa vad animale. Si sa ma simt bine. Si sa ma si odihnesc. Si sa fac si niste poze sa am ce arata la lume. Cu primele trei totul e ok. Cu ultima e cam belea ca ai intrat in competitie. De cum ajungi se va face diferentierea clara a unui DSLRist fata de point & shoot. Adica un aparat profi versus camera mica luata de la Mall, eventual asortata cu bentita sau esarfa. Daca intri in prima categorie, subiectul prinde conotatii nu rasiste dar pe aproape. Canonist sau Nikonist? Ce esti tu ma, Sony? Dar cine ti-a dat voie sa te joci aici la profesioniosti in curte? Ia fa pasi in spate acolo cu fetele cu tocuri si gentuta asortata. Ii las sa se bata in a cui e mai lung(a), ma refer la teleobiectiv, si cati megi si giga si raw si jpegi cui mama lui i-a facut.
Ei, in echipament complet de pe prima pagina de National Geographic, asortati la kaki sau bej, cu vestute si pantaloni cu buzunare umflate, ditamai rucsac cu 7 obiective de schimb + filtre si deja un tun de 1000 montat pe camera. Nu zic ca nu le iese. Sint buni. Jos palaria. Genul de oameni rabdatori care pierd o saptamana pentru setarea absoluta la fel ca un surfer in asteptarea valului perfect. Si stau asa rabdatori in speranta unei fotografii de antologie.
In timpul asta, eu, norocos dupa cum ma stiti, prind imaginea de colectie. Doi lei facand sex in spatele masinii. No comment.

  Esti sony, ai parte :)

Rola 1 dubla 22

Am tras si eu cu urechea la ceva vorbea turma.

Auzi mai dureaza mult sezonul turistic ca m-am plictisit de trecut raul incolo si incoace mimand migratia. Ca sa nu mai spun ca imbecilul de crocodil a incurcat replicile in ultimele zile si a inceput sa muste. Da nu vine o data sezonul ala ploios sa ma retrag si eu in glorie in grajd si sa dorm si eu ca omu frate. Hai tine pasul ca ne impiedicam unul in altul si ne facem de 2 lei in fata lu' domnu de la National Geographic.