Acum am vazut ca am tras chiulul rau de tot. Ma gandeam ca am scris de weekendul in Ghana, sau poate doar am pus poze pe FB?
Pe scurt. La doar 2 ore de Accra, un loc in care m-am simtit exact ca la Vama acu' 20 de ani, de eram numai noi Sucevenii, grupul de Clujeni si Bucurestenii cu barzoiul nebun. Ma rog, vremuri adevarate iar cei de vorbesc acum ca nu mai e Vama ce a fost nu au nici cel mai mic habar ce si cum a fost Vama de fapt la origine.
Un loc superb tinut de niste olandezi care au vandut tot si s-au retras aici. Cateva bungalowuri si o terasa numai buna de lancezit la o carte sau o bere rece.
Au cel mai bun homar, o combinatie intre cioarba groasa si ciulama. Totul stropit cu verdeata proaspata si mult usturoi. Vizavi un sat mic pescaresc iar iesirea barcilor in larg e un spectacol in sine nu numai din prisma culorilor dar si a efortului necesar trecerii peste valuri in deplin accord cu scosul apei din barca.
In rest multa liniste, extraordinar de multa liniste si foarte cald. Probabil puteai pregati o punga de popcorn direct pe nisip, instantaneu. Atat de cald ca totul parea greu, incetosat.
Stand asa de dimineata pe terasa, pe scaunele invelite in plastic colorat amintind de impletiturile de le faceam pe sticle la orele de "Lucru Manual"ma delectam cu ce ma pricep mai bine. Adica nu fac nimic, si doar ma uit in jur incropind in capsor povesti, scenarii, filme. La radio muzica Africana, nici chiar de aia din jungla dar nici manea , asa o combinatie. Ritm African si versuri de manea ca sa inteleaga tot poporul. Si uite asa pe muzica asta, doi localnici, el si ea, bucatari la terasa de rigoare tocmai se apucasera de pregatit micul dejun. 2 omlete pentru noi, niste English breakfast pentru un cuplu din Germania si cafea plus ceai pentru doua Bulgaroaice ratacite si ele pe acolo. Deodata ce-mi dau astia drumul la muzica la maxim, automat tigaile se iau de pe foc, cafeaua si ceaiul sa dau si ele deoparte iar cuplul bucatar, el si ea, sar parleazul din bucatarie direct pe terasa si-mi incep a dansa. Si ce daca ti-e foame, e melodia lor, e favorita lor, e in topuri la radio Ghana. Care e problema? Bineinteles nu e nici o problema si totul devine si mai interesant cand incep si nelipsitele miscari lascive. Si ce daca e 8 dimineata? Nu e voie? Dupa ce au terminat de dansat, au dat radio la mai mic, au sarit parleazul inapoi in bucatarie si ca si cum nimic nu s-a intamplat, au continuat sa prajeasca la omleta inceputa acu' un sfert de ceas.
In tot acest timp o silueta statea lipita de palmier. De fapt nu statea ci se proptea in el poate poate pica ceva. Si a picat. O nuca de cocos numa buna de baut. A luat-o de jos si a venit sa ne-o vanda. 2$
De unde si vorba africanilor : "God will provide!"