Am tras la pedale 6 luni de zile in fiecare Sambata si Duminica. Sculat regulamentar la 6:30 si la 7 eram deja pe strazi pentru tura de 35km. Daca mai aveam chef mai mergeam si pe la sala din cand in cand, dar tot la pedale ca nu-mi place sa alerg.
Totul pentru a fi intr-o forma mai buna decat anul trecut la clasica cursa din Omo Forest (vezi postul de anul trecut). Pregatire minuntioasa, schimbat caseta spate si lant, reglat si uns bicicleta. Totul pregatit pentru o performanta de exceptie.
Neli a ajutat comitetul de organizare tinand legatura cu echipa de la fata locului. Pregateste casele, fa curatenie, repara tevile, umple tancurile cu apa, toate erau bifate pe rand.
Impreuna cu niste prieteni Sud Africani (principali organizatori ai evenumentului), Neli a plecat cu o zi inainte la Omo Forest sa se asigure ca totul e ok, eu urmand sa vin a doua zi cu toata gasca in convoi.
La pranz ma suna Neli cu vestea proasta. Drumul e blocat. Plouase cu o zi inainte si este o portiune unde s-au blocat 30 de camioane care se chinuie sa treaca prin drumul namolos.
Deci anulam. Asta e, pe data viitoare. Macar punem pozele cu camioane.
Deci cam asta era coada. Te intrebi de ce nu face nimeni nimic? Asa e aici. E mai simplu sa spui "Help me God!" decat sa pui mana pe lopata sa nivelezi drumul.
Haide, haide, noroc ca te-am impins ca nu ieseai de acolo!
Asta e, s-a dus ambreiajul!
Da, nu e drum, e canal. Bine ca nu ploua sa fie plin cu apa.
Bedford, fabricat undeva in anii '50 si inca merge. Cate camioane Carpati sau Bucegi mai circula la noi?
Am scapat!
luni, 18 noiembrie 2013
Abonați-vă la:
Postări (Atom)