One way ticket

Au trecut 3 saptamani de cand am aterizat aici si totul pare ok. Deocamdata. De data asta am zburat cu Turkish pentru ca eram curios sa aflu si eu ce e in spatele acestui mare tam-tam pe care-l fac in ultima vreme ca sint compania #1 in Europa. Am gresit din doua puncte de vedere.

1. Nu am luat in considerare traseul pe care o sa zboare iar in momentul in care a survolat Thassos trebuie sa recunosc ca s-au umezit putin ochii.

2. Zborul e foarte lung. Avion vechi care deserveste 2 locatii, Lagos si Accra. Serviciile au fost ok dar degeaba ca masa mea era rupta.

Ok, una peste alta a fost foarte bine iar la pret trebuie sa recunosc ca sint imbatabili. Una mie Euroi one way ticket business. Pe LH, BA, KLM, AF toate ofertele erau intre 3 si 4 mii. O mica diferenta.

Am inceput sa ma obisnuiesc cu stilul vietii de aici si totul nu e chiar asa de imposibil. Oamenii sint amabili si chiar binevoitori. E foarte greu atunci cand asteptarile sint putin peste ceea ce-ti poate oferi locul. Trebuie sa faci un mic efort si sa-ti resetezi modul de viata. Partea cea mai grea nu vine doar din lipsa serviciilor pe care le ai in Europa ci mai mult din faptul ca te poti simti izolat. Tu si apartamentul tau intr-un frumos compound. Exista viata si in afara compoundului dar trebuie sa o cauti si sa intelegi ca nu poti face tot ce vrei si la ce ora vrei. Aici ma simt putin stingher caci tot timpul depinzi de un sofer. 

Daca ar fi un cuvant sa descrie experienta din ultimele 3 sapatmani acela ar fi VIBRANT. Tot timpul se inatmpla cate ceva Acum esti sus, acum esti la pamant. Razi de te prapadesti si in juma de ceas i-ti vine sa te duci in camera sa plangi.

Mi-am facut un obicei de a cauta sa vad lucruri noi. Drumul pana la birou e destul de plictisitor dar in loc sa stau cu ochii in Blackberry caut sa fiu atent la ce-i in jurul meu. Sa vad acea imagine care spune mai mult despre Africa decat mizeria din jurul tau. 

Imaginea de Miercuri dimineata. 3 frati aliniati in fata casei, in pielea goala si mama lor care le turna apa dintr-o galeata scorojita sa se spele. Aproape ca luceau in bataia soarelui. Erau ca niste statui de abanos. Mai incolo, prin noroi, un barbat imbracat elegant cu pantalonii suflecati si pantofii in mana in drum spre statia de autobuz.     

Sint acele imagini care pot spune o poveste si care dezvaluie mult si din sufletul locului.
Una peste alta e bine.