Doamna Motorola

Ai telefon? Ai identitate. Ai o carte de vizita? Esti sef. In purul stil african a avea telefon nu este de ajuns. Trebuie sa ai mai multe. 2 e normal. 3 e deja mai bine iar de la 4 in sus esti deja cineva. Tocmai ce vorbeam cu un belgian care e nascut si trait aici in Africa si ne povestea de vremea primelor telefoane. Vestitele Motorola si Nokia cu acumulatori. Aveau doar ministrii. Dar nu avea cine sa-i sune si insistau ca orice trebuie rezilvat "by phone". Asta insemna clasa si vadit facea diferenta intre ei, cei cu telefon, si restul. Pe scurt, daca acum ceva timp trebuia sa fie mare, acum trebuie sa fie multe :).
Dar sa ne intoarcem la doamna mea. Am de trimis un fax. La birou nu avem fax. Cine naiba mai foloseste fax-ul in ziua de azi. Ai sa razi dar mai sunt dintre cei care cred in fax pentru ca asa a fost facuta procedura acu ceva ani. Cererea se trimite pe fax. S-au inventat multe intre timp dar nimeni nu a avut timp sa revizuiasca procedura. Asa ca ia de cauta fax. Dupa indelungi cercetari aflu ca la un anumit hotel ar fi un fax la business centre. Ma duc acolo si da, au fax. O pagina, 5$. Ok, e singurul fax deci nu am de ales. Nu merge din prima si asteptand a doua si a treia incercare ma uit in jur. O doamna in toata regula in fata unui calculator vorbind la telefon. Foarte tare sa se auda ca ea face afaceri si daca merge la Abuja vrea sa vorbeasca cu ministrul, da? N-am prins care dar e mai putin important. Ah, si trebuia sa trimita un mail sa confirme data.
Un sunet ciudat venea dinspre tastatura si ma uit sa vad ce naiba e. Ia zi mata cum tasta doamna mea? Cu un pix intre degetul mare si aratator si restul degetelor putin flexate in spate batea usurel pe taste. De la distanta, cate o tasta la timpul ei. De aici si numele de "Doamna Motorola" caci primul gand mi-a fost la primele telefoane la care tastai mesajele cu un stick. Probabil asa a invatat sa scrie. Da sunt rautacios, dar nu ma pot abtine. Cer scuze anticipat.

Poza gen Stirile ProTv

Mergand pe pod usurel cu bicicleta, ma bucuram la imaginea pescarilior care aruncau navodul formand acel perfect cerc cazand pe apa. Putin mai jos o femeie in piroga se indrepta spre pescari cu ceva mancare proaspata. Vase, lighenase, cratite, usor aburinde, cu mancare pentru pescari. Imagine idilica, linistita, la rasarit. O pace si o sensibilitate aparte a locului. Ma opresc sa fac rapid o poza. Focalizez si raman stana de piatra. Intre grupul de pescari si femeie un corp omenesc plutea. Umflat de apa si unduit usor de valuri. Pescarii aruncau plasa la doar 10 metri iar femeia usurel vaslea pe langa. Raman tintuit locului si nu stiu ce sa fac. Pentru noi ceva socant. Pentru ei ceva normal. Renunt la poza. Nu pot sa fac asa ceva. Dumnezeu sa-l ierte e tot ce pot spune in gand si plec mai departe.

Sanitation Day

Dupa cum spuneam mai inainte de ziua "Igienizarii" trebuie sa faci curat. In casa si afara. Dar nu prea mult afara.

Uita-te putin in centru si putin stanga sus. Curte curata cu ceva verdeata. Ce conteaza ca la 2 metri e tot gunoiul. Aruncam totul in spate ca apa nu e a mea. Valul vine, valul spala. 

Cu bicicleta pe pod

O data pe luna, adica ultima sambata a lunii avem in Lagos un eveniment foarte important. Se cheama "Ziua Igienizarii (Sanitation Day)". De la 7 la 10 dimineata nimeni nu are voie sa se plimbe sau sa circule cu masina, motoreta sau orice mijloc de transport. Trebuie sa faci curat in casa si in jurul casei. Se matura strazile si trotuarele. De obicei se face un foc mare in care se ard toate mizeriile adunate de prin casa si imprejurimi. Daca nu te conformezi esti arestat. Asa a patit un fost VP de la noi care tocmai in ultima sambata din luna si-a gasit sa-si faca alergarea de dimineata. Fara acte, fara bani, a fost rapid saltat si bagat in "Black Maria" (o remorca cu gratii albastra folosita la arestarea si transportul infractorilor). A fost recuperat dupa mari interventii si cashul de rigoare menit sa indulceasca sistemul.
Ok, de doua ori pe an cand avem aceasta "Sanitation Day" se organizeaza un tur cu bicicleta pe marele pod care leaga Victoria Island de continent. In total 15 km fix de pod si la dus si la intors. Se aduna cam 30 de persoane de toate varstele, nationalitatile, bicicletele si culorile tricourilor. E un amalgam de la bunicuta olandeza pe bicicleta clasica cu cos de nuiele in fata, la baiatul nervos imbracat mai bine decat Contador si pe o bicicleta pe masura, alti burtosi de te miri cum un cadru asa subtire de cursiera poate tine 140kg, ceva localnici pe niste biciclete de nici la Adunatii Copaceni nu mai vezi, alti localnici pe ultimul ragnet de "Specialized" dar nu stiu sa schimbe vitezele si eu ca o floare in costumasul meu elvetian. Regula e ca nu este nici o regula doar stai aproape de echipajul de politie si nu fugii prea tare in fata. Ti-ai gasit. Se simtea in aer presiunea aia in care fiecare masura bicicleta si pulpa vecinului zambind in gand "ti-i fac pe toti".
Am plecat usurel si fara mari probleme am realizat ca's bun. Dupa primii 5 km eram in fata si mergeam relaxat. Faceam poze, ma scarpinam, intretineam o conversatie cu vecinul olandez. Ne pozam unii pe altii.

In principiu totul frumos. Vreme buna, fara vant, podul liber fara masini, rasarit frumos in dreapta.

La un moment dat bineinteles ca apare din spate domnul echipat ca pentru turul Frantei. Din doua pedale era deja in fata cu 50m. Mai baiatu lu'tata, ia sa-ti arat eu cum se pedaleaza la Ilisesti cu doi ciobanesti in urma ta. Si dai tare. L-am ajuns, s-a uitat la mine pe sub brat, m-a felicitat ca merg cu 38 km/h pe un MB, mi-a zambit,  a schimbat pe mic si dus a fost. Ok, m-am consolat in gand ca Ilisestiul e un sat mic si ca daca eram de la Campulung aveam antrenament si-l bateam fara de grija. Asta e o gluma reusita daca te prinzi :).
Am lasat-o mai usor ca oricum eram in fata bine, al patrulea la general si primul la MB.
A fost frumos.



Makoko

Un satuc pe apa. O mica Venetie. Dar mult mai murdara. E o mica mafie si nu oricine se poate muta sau trai acolo. Nu se poate extinde mai mult decat s-a stabilit intre sefi. In Septembrie anul trecut au ras la pamant (ma rog, apa) vreo 40-50 de cocioabe. Scoala, biserica, magazine, toate sint aici. Neli merge in fiecare saptamina cu un grup de voluntari iar experienta pe care o traiesti la doar 15 minute de civilizatie e unica.

Congestie in port

Si cand se blocheaza atunci cu adevarat se blocheaza. Cozi imense pe kilometrii intregi. Le vezi de sus din avion ancorate pana aproape de coasta cu Benin.

Le place sa fie pozati

PS: Cere voie inainte sa faci poza

EYO Festival

EYO - Un festival traditional care nu are o data specifica. Se poate organiza in principiu atunci cand vrei sa venerezi pe cineva important din famila regala. Se aduna mai multe familii regale (triburi) si defileaza imbracati in alb si cu fata acoperita. Au in mana un par mare sub forma unei pene de scris cu care esti blagoslovit (daca te atinge usor pe umar) sau batut mar. La acest festival nu trebuie sa fii incaltat sau sa ai ceva pe cap sau in par. Ti-o furi rau de tot. Manati de curiozitate am decis sa mergem spre disperarea unor localnici care au spus ca nu sintem intregi la cap ca lucrurile pot degenera usor si ca sint si ceva drogati.

Destul de interesant ce sa zic. N-am stat in loja si am sarit in mijlocul lor sa fac cat mai multe poze. Imediat au inceput sa faca poze cu mine, ba chiar si doua interviuri la TV. M-am prins mai tarziu cand au inceput cu intrebari directe, unde lucrezi, unde stai, da pe tata cum il cheama, etc. Baietii erau din serviciul lor de securitate si doar ce-mi faceau dosarul. Iaca vine si AL MARE. Regele Oniru.

Cel mai interesant e ca avea propria echipa de presa. Cameraman, fotograf si reporter toti imbracati sumar dar in culorile familiei regale.

  Vis a vis erau rudele cu nepoteii alintati si razgaiati. Cel putin ala micu din stanga ma calca pe nervi. Nu numai ca se stramba la mine dar avea si privirea aia de las ca ajung eu mare si va arat eu voua.

In rest familiiel lor regale la fel ca si ale romilor nostri regali. Cat aur au pe ele fetele?

Bineinteles ca nu conteaza cat de regal e evenimentul si chiar cand trecem prin fata regelui daca-ti suna telefonul iei si raspunzi.

Evenimentul interesant, nu cred ca mai merg si a doua oara dar am rams impresionat de bucuria, speranta si respectul catre cei mari (regi). Am toate pozele in Picassa si puteti sa le vedeti pe toate dar cea de jos cred ca spune totul.

 Si trebuia sa fie si un mascarici.

La iesire au sarit vreo 2 pe noi sa ne ceara socoteala ca ce cautam acolo ca e evenimentul lor. Noroc ca era politia la 15 metri de noi si ne-am bagat printre ei.

No comment

Arta conversatiei

1. Instructajul trebuie sa fie precis.
- Robert. Aici e carnea tocata pentru chiftelute. Deja stii cum sa le faci. OK?
- Da, Mam.
- Aici sint cartofii pentru piure si varza pentru salata. OK?
- Da, Mam.
Chiftelutele au iesit bune. In schimb piureul a fost amestecat cu salata de varza. No comment. Asa a inteles el. Sa faca piureul, sa toace varza si din amandoua sa faca o salata.

2. Rugamintea trebuie sa fie simpla.
- Te rog sa-mi rezervi si mie 2 bilete de avion pentru mine si sotia mea.
- Ok, am sa fac rezervare pentru tine si dupa ce totul e ok rezerv si pentru ea.

3. Invata jargonul lor.
Sta in pragul usii si-ti zice:
- I'm coming Mam.
- Ah? From where?
- No Mam. I'm coming now.
Pai ziceai ca pleci. Nu mai inteleg nimic. De fapt era simplu. Ei cand pleaca spun ca se intorc. Probleam nu e ca pleaca si nu insista pe acest lucru. Te asigura ca se intoarce.
Cum te intreaba "Cum te simti?"? "How body?"

4. Pune-i sa repete
Spune-le ce o sa le spui. Spune-le ce ai de spus. Spune-le ce le-ai spus deja. Pune-i sa repete. Doar asa ai garantia ca au inteles.

Greva continua, noi cu drag muncim

Sentiment ciudat si cu greva asta si toata nebunia asociata. Destul de interesant sa vezi reactiile oamenilor la un stres suplimentar. Parte relaxati, majoritatea de altfel. Altii mai crispati si agitati de tot felul de informatii si date primite de la firmele lor sau diverse ale surse. La noi tocmai ce se hotarase ca daca mai dureaza doua zile zile ne trimit acasa. Dar eu nu ma duc frate. Acasa e mai rau ca acu' era deja la concurenta. Focurile din Lagos vs nebunia din Piata Universitatii. Basca acasa e frig :). Stam aici. Am fost la chioscul din colt care surprinzator era deschis. Am luat berea si vinul ce-l mai aveau. Dupa aceea am luat si o paine. Sa fie.
Chiar aveam nevoie de o saptamina de relaxare dupa un concediu zbuciumat. 
Si uite asa se incheie azi o saptamana de greva pentru ei si o saptamana de muncit de acasa pentru mine. Au luat o pauza de 2 zile, lucru bun de altfel caci am iesit rapid la cumparaturi si refacut proviziile. In rest nimic. Absolut nimic.
Ba da. M-am mobilizat si mi-am facut ziua. A iesit bine, ca toata lumea era dorita sa mai schimbe o vorba sau sa mai vada si lume noua. Am si niste poze https://picasaweb.google.com/gkejzman/LiviuSBDayParty?authuser=0&authkey=Gv1sRgCO3D4Pf3pPuB5AE&feat=directlink
Am inceput usurel cu o sampanica, un mojito si ceva gratare.

Eu ca de obicei la gratare ca nu las bunatatea de muschi de vita tinut la bait de vin si mustar 12 ore pe mana oricui. Lumea se distra si incepusera sa faca poze. Fara mine, ca ei sarbatoreau iesirea din greva. M-au chemat la un moment dat.

Aici e gasca redusa. Partenerii de weekend :).

A fost bine. Chiar foarte bine. Cica am si dansat.