Marlboro Man

In continuare ma dau cu bicla de cate ori am ocazia sau mai precis atunci cand in primul rand ma pot scula la 6 dimineata intr-o zi de sambata sau duminica si bineinteles nu ploua. Deja bine cunoscut de localnici nu mai sint un subiect de uimire. Deja ne salutam respectuos si ne spunem Buna Dimineata reciproc versus ei strigand "Oyibo" (adica omul alb) iar eu replicand scurt "Dudu" adica negrule. Mai e unu care ma striga Marlboro Man. O fi facut scurt legatura dintre culorile tricoului meu cu steag elvetian si Marlboro. Cum i so fi miscat lui neuronu stingher in cap nu stiu dar probabil legatura ros-alb de la Marlboro si crucea alba pe fond rosu a steagului elvetian probabil ca s-a gandit ca-i ultimul trend in materie de reclama responsabila. Fumezi si apoi crucea. Ma rog, n-am timp de el acum.
Traseul in principiu e cam 30-50 km functie de chef, caldura si trafic. Merg pe strada si e cam periculos. De obicei merg singur ca baietii din grupul de Lagos MTB merg de foarte dimineata. Si foarte tare. Mai nou a mai aparut un grup de localnici, destul de numeros dar si pestrit. Care cu road bike, care cu MTB, care cu ce-a gasit cu doua roti si doua pedale. Astia merg mai usurel, chiar prea usurel ca sa nu vorbesc de coloana de masini de-i insoteste. Toti au sclavii lor dupa ei. A facut unul pana si s-a enervat de si-a aruncat bicla de gard. Imediat din spate un Landcruiser vine rapid si-i da omului o alta bicla sa mearga. Dupa bicla aruncata o sa vina mai tarziu ca deja urlase la un paznic de la cladirea de alaturi sa aiba grija sa nu dispara.
M-am intalnit de cateva ori cu ei dar mai tot timpul eram pe sensuri opuse. Iaca acum o saptamina cum ma dadeam asa ajung la capatul soselei unde tre' sa intorc si iaca vad grupul mare in departare venind agale. Ia sa-i astept si sa merg si eu cu ei. Mai schimb o vorba, mai legi o prietenie. Cam la vreo 50 de metri de mine se dau toti pe margine si se opresc sa se refaca grupul si sa-i ajunga si ultimii intarziati. Stau putin dar cum nu dadeau semne ca ar pleca curand le fac cu mana bye bye si dai la drum.
Cum mergeam asa, dupa 200 de metri dau o privire in spate si-i vad ca se pornesc si ei. Ia sa grabim ritmul ca acu' chiar nu vreau sa ma mai ajunga. Dand tare in pedala un zambet timp incepe a-mi creste pe fata. Deja eram in fata tare, conducand detasat grupul. Parca-i auzeam pe localnicii mei vorbind intre ei "Ti-am zis eu ca asta e ceva campion, ia uite ce avans are". Zambetul se facea si mai mare de parca terminasem primul in Thassos. Deja cred ca aratam ca un paun pe bicla de ce mandru mai eram de mica mea perversiune cand dau sa vad ce mai e in spatele meu. Pai ce sa fie, vreo zece s-au desprins din grup si veneau tare. Cred ca si ei ziceau, ba se lauda asta ca ne-a luat, hai pe el ca ne-a furat la start. Dau zambetul la o parte si ma ridic in scaun sa mai recuperez ceva viteza si tusti inainte. Ma tineam bine dar astia erau cu road bike'uri asa ca deja i-aveam in spate la 10 metri. Bag tot ce mai aveam ca rezerve de energie macar sa fiu in grup. Era clar ca nu aveam cum sa ajung inaintea lor iar acum era chestie de orgoliu. Mai bine in grup decat ultimul. In fata cam la 100 de metri o zona mai aglomerata cu o mica intersectie si vanzatori ambulanti de ziare. Ar cam trebui sa trec pe banda doi ca daca iese vreo unul din straduta laterala sau se opreste la ziare am cam incurcat-o. Nici nu sfarsesc gandul ca un Lexus, nu mare, imens, ma depaseste usor dupa care semnalizeaza ca se opreste la ziare. Rahat, daca franez si-l ocolesc prin spate las grupul in fata si pierd si demarajul. Hai ca e loc intre el si bordura. Deja calculam cum sa trec milimetric cand boul ca din senin deschide portiera. M-am oprit drept in ea. Grupul a trecut iar eu eram acum ultimul. Nu mai aveam nici un zambet. Deja auzeam vocea strazii "Bai ti-am spus eu ca asta nu-i bun de nimic? Tot negrii nostri's mai buni!"