Bun, deci unde am ramas si ce ati retinut din prima parte? Ca am ajuns in Bucuresti, am fost la stomatolog si apoi mi s-a facut rau probabil de la anestezie. Asa am crezut si eu din pacate dar adevarul e altul si mult mai dureros. Pe aia ca tot aveam o senzatie de mers la buda ati scapat-o. Eh dragii mei uite asa inspre dimineata senzatia se transforma in durere. La inceput tot felul de intepaturi si apoi o presiune foarte mare si bineinteles nu poti sta jos. DA, asta era. ma durea in fund. Hai sa glumim acum de durerea in fund ca dupa aia va explic eu cum e si pun pariu ca vestita expresie ca ma doare in ... o sa dispara din vocabularul vostru. Stiti cum e, gura pacatosului adevar graieste. E deja Vineri si ajung la birou cu chiu cu vai sprijinit mai mult in spatarul scaunului decat pe fund. Incepe sedinta, mi se face rau din nou si primul gand e "tu-i mama lui de hemoroid, ti-arat eu tie". Ce sa-i arat? O crema Procto.. nu stiu cum (oare trebuia sa pun numele corect si ma plateau pentru publicitate?). Hai, dragii mei sefi de toate nationalitatile, nu ca ma doare in fund dar chiar nu mai pot sta (lucru total adevarat ca statul jos era imposibil iar in picioare este nepoliticos ca nu prezentam eu). Vira acasa cu oprire rapida la farmacie sa iau unguentele de sperie hemoroizii si calmeaza durerea. De felul meu sint mai timid si chiar rusinos in anumite instante dar ma durea asa de tare ca am cerut cu voce tare ceva sa-mi ia durerea din fund ca mor cu zile. Farmacista cea tanara si draguta a inceput sa ma sfatuiasca in soapta de mare taina cam ce crema sa iau si cum sa ma dau timp in care doua babe ma sfatuiau (cu voce tare sa fie sigure ca am inteles) sa incerc "cu ceaiuri maica ca asa a avut si Georgescu de la 7 si pana n-a sta cu dosul in coada soricelului nu i-a trecut". Multumesc tuturor si stergand dibaci cele doua lacrimi de durere ma duc spre casa. Ajung, ma intind in pat si plang. Ca Ion Creanga cu scuturaturi de camasa. Seara trebuiau sa ajunga si fetele mele cu avionul si planul era un weekend de neuitat in Bucurestiul din care am plecat acu 3,5 ani. S-a dus naibii planul si ma intristez din nou si plang. Intre timp cremele si-au facut efectul doar pe chiloti lasind o dira alba. Durerea nu numai ca incepe sa creasca in intensitate dar coboara si in piciorul stang de abia mai mergeam. Vorbesc cu Neli care ma roaga sa stau acasa ca ia un taxi din aeroport. Eu Capricorn incapatanat, nu ca nu se poate, ca nu-s pe moarte, las ca vin eu. Durerea deja e insuportabila si nici nu mai stii daca sa stai in picioare, pe o parte sau pe burta. Nici una din variante nu e buna la condus indiferent cat e tractorul de mare. Plans, lacrimi, durere, blocaj in trafic, fetele ajung, plans, lacrimi si inapoi acasa. Se decide starea de urgenta si se fac programari la diverse clinici si doctori. Incerc sa dorm si dis de dimineata fuga la ProctoClinic. Deja e Sambata si cu inima mica si chilotii curati ne prezentam la doctor. Sus pe masa si pana sa mai zic ceva aratatorul doctorului ma scobea in locul cu pricina. Pai pe mine ma durea si fara sa ma ceva acolo bagat. Nu stiti ce-i durerea. Mi-au dat lacrimile si am inceput sa plang, de fapt sa-l implor sa termine o data si sa-si scoata degetul. El ce face? Zice suav "uite la el a inceput sa planga". Pai ce vrei mai sa rad? Sa am orgasm? Crezi ca am venit de placere din Piata Operei sa-mi insel prietenul cu degetul tau aratator? Concluzia? Abces perianal cu recomandare de operatie urgenta. Nu voi insista pe secventele urmatoare dar am mers direct la primul spital iesit in cale (si aproape de casa), primul doctor de la urgente, repetam faza cu degetul aratator ca sa se lamureasca si el care-i problema si in urmatoarele 2 ore eram deja internat si anesteziat pentru operatie. Totul ok, taiat, curatat, montat tuburi de dren. Despre cele 3 zile de spitatlizare nu vreau sa povestesc. Nu vreau sa-mi amintesc si nici voi nu vreti sa stiti starea serviciilor medicale din Romania. Doar o faza de descretire. Daca nu eram pe faza ma trezeam si cu o clisma, asa la misto.
- Ce faci doamna cu furtunul ala?
- O clisma, asta-ti fac!
- Domnu doctor, trebuie sa fac clisma?
- Nu. Nu trebuie. Lasa soro baiatul in pace.
- Pai daca e asa dezbracat in curul gol si cu cracii in sus m-am gandit ca vreti sa-i fac o clisma.
Acum sint bine, sint wireless si tubeless (fara fire, fara tuburi).
Si uite asa draga mea Toacla te pun in cui si daca vrei sa te mai calaresc roaga-te sa ma fac bine.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Eu m-as fi dus la urgenta imediat dupa marmacie. Asta daca nu esti terorizat de facptul ca tre sa ai de-aface cu spitalele romanesti, frica perfect justificata de altfel. Ai dat spaga mare?
RăspundețiȘtergereOmule serios, am constiinta incarcata: n-am stiut... Am fi venit sa-ti oblojim macar gandurile si sa-ti mai distragem atentia de la frumusetea serviciilor medicale.
RăspundețiȘtergereDar imi place ideea blogului, e fain ce faci, asteptam noi ganduri.
Claudia
bre, te-ai apucat sa scrii ca ai vazut moartea cu ochii , si te-ai speriat ca nu apuci sa scrii si tu memoriile in timpu' vietii.
RăspundețiȘtergerescuze ca nu am fost pe faza cu telefonu'
admirabila ideea cu blogul
bine ca esti bine, si sa stii ca ne-ai dat de gandit cu durerea in fund...am inteles ce se poate intampla.
dar hai ca devenim patetici
si intreb : un sprit nu se poate bea pe blogu tau?
silviu