Poza care trebuia sa-mi aduca locul 1 la National Geographic photo contest

In toamna lui 2006 printr-un concurs de imprejurari se face ca trebuie sa ma duc in Egipt si mai precis la Cairo. Business, deci daca compania plateste de ce sa refuz. Sa fim intelesi prin business ma refer la faptul ca deplasarea era in interes de servici si nicidecum ca as zbura business. Nu draga, la Economy. Foarte bun si foarte frumos ca sa nu spun si sanatos. Mai bine apa decat vin si mai bine un sandvis degresat decat o fripturica. Dar voi ati observat ca stewardesele de la business de obicei nu sint mai frumoase ca cele de la economy? Ok, nu sint fandosit asa ca merg cu orice care si aterizeaza. Ajungem, cald, debandada, unde-i ala de a promis transferul, dai nas cu circulatia haotica si degeaba te uiti pe geam ca in afara de baze militare nu aveai ce vedea. Si mergem frate de lasam Cairo in spate rau de tot pentru ca din motive de securitate am fost cazati la un hotel in afara orasului intr-o microstatiune de golf. Aici, ok, racoare, lux, mancare, bautura, narghilea, somn, sedinte si de la inceput. Surpriza a fost ca aveam aranjat o iesire in zona asa zis rurala sa vedem un nou model de distributie. Youpiii, hai la treaba ca ma saturasem de teorie. Pic in microbuzul care mergea in Delta Nilului. Nelipsita masina militara care insoteste orice grup de straini prin Egipt ne face loc prin traficul brownian. In jurul niostru o saracie lucie de-ti venea sa-ti imparti toti banii cu saraci amarati. Ah, si mai era si Ramadan de primisem instructaj sa nu bem, mancam sau fumam in fata lor ca e jignitor. Ajungem intr-un catun uitat de lume, vedem 2 magazinase (chioscuri de fapt) si intram intr-un gang sa vedem un engrosist local. Acolo m-a lovit cruda fata a realitatii. Sarmanii traiau cu oile in casa la parter. Cineva din grup fotografiaza un copil ce statea pe treptele casei si brusc un mosnegut incepe sa adune copiii de printre casele de chirpici si-i aducea sa le facem poze. Photo, sir, photo.
E si acolo in gang ridic capul si vad fetita aia mica in geam. Fac rapid poza cu telefonul ca nu luasem camera cu mine. Serios, cu o camera buna, poza putea rivaliza cu vestita poza cu fetita afgana.
E ceva in aceasta fotografie. Poate pentru ca am fost acolo. Nu stiu. Nu vreau sa ma laud ca nici incadrarea nu e perfecta, ce vrei de la un telefon. E micul copil ca o pata de culoare, cu un zambet care nu te asteptai sa-l vezi in saracia aia.

PS; La un moment dat am cerut voie bodyguardului sa fumez o tigara si mi-a zis ca ok nici o problema ca asa o sa dovedeasca lui Alah ce tare e el si cum rezista la ispita si mai primeste inca 20 de virgine.