RSS - Randomly Selected Sucker

Din diverse motive cateodata ni se intampla numai noua. Nu stiu cum se face dar cam picam de fraieri din cand in cand. Ca un fel de tinta. De ce se leaga de mine si de ala din spatele sau fata mea nu? De ce se rasteste la mine? Eu abia am venit si habar n-am despre ce e vorba. De ce ma controleaza pe mine in vama si restul trec ca prin branza. Sint mai sexi? Sint ciudosi pe corpul meu ca inca la 48 de anisori n-am burta si cearcanele asociate. Ca am parul lung ca'n facultate sau pur si simplu pentru ca am par. Poate ca zambesc ca prostu si mi-o cer. Oricare ar fi fost motivele de dinainte, azi macar am stiut de ce m-au luat pe sus. Simplu. Pentru ca sint alb. Am trait discriminarea pe pielea mea. E groaznic. Nu poti face nimic, absolut nimic. Cui sa te plangi? Sefului care e mai negru decat ala de s-a legat de tine? Nu glumesc si nici nu va doresc sa treceti prin asa ceva. Discriminarea e una, macar sa scrie clar taxa pe pielea alba si atunci te comporti corespunzator. Ce-i mai rau e ca se adauga si ceva elemnte de guturlanie pura, de placere de a face rau si implicit sa fii dat exemplu si umilit in public. Cam cum facea securitatea pe vremuri dar fara bataie.
Check in, Lagos Airport, Turkish Airlines. Am 2 bagaje a 23 kg conform regulament. Nu va mai povestesc cum e cu check in-ul si controlul bagajelor manual si cozile interminabile intr-un aeroport umed si groaznic de aglomerat ca o sa ziceti ca le bag de la mine. Ajung la ghiseu, pun bagajele pe banda si hopa, 46.5kg. Sint rugat sa dau bagajele jos si sa ma duc la naiba in praznic la nu's ce ghiseu si sa platesc pentru 6 kg exces, ei sustinind ca am voie doar 40kg, nu mai putin decat 175$. Pentru ce mai tataie, pentru niste banane si faina de Yam si alte chestii traditionale care le car pentru un prieten Nigerian din Romania? Ei nu si nu.
- Prietene te costa 200$ ca deja ai inceput sa comentezi.
- DAr am voie cu 2x23 adica 46kg.
- Esti in Lagos prietene. Eu sint Lagos si-ti spun 40 kg si 200$. Ai inteles? CAnd ai ceva bun pentru mine, cauta-ma si vorbim.
Si asta nu insemna ca o rezolvam cu 10$. Am zis ca am tot timpul din lume, ca asta era pe la 9 si avionul e abia la 2 dimineata. Intre timp toti ai lor ca prin branza, ba cu 48 kg ba cu 54 kg fara de probleme. Incerc sa obiectez dar asa usor sa nu jignesc. Degeaba, nici nu se sinchisesc sa raspunda. Mai venea din cand in cand nesimtitul de supervisor si ma intreba daca am un pret bun pentru el?
- Hai ba albule ca faci bani gramada aici, ia de marca rapid la baiatu.
- Ba tarane pai mai bine arunc toate rahaturile decat sa te platesc pe tine.
- Mai gandeste-te ca de mine nu treci.
Ce mama naibii sa fac? Pai ce le place lor? Sa vorbeasca. Unii sa vorbeasca si mult mai multi sa asculte. Ia hai sa bagam o improvizatie scurta ca n-am nimic de pierdut.
Si incep; Fratilor dar chiar asa? Sint pedepsit ca vreau sa ajut un Nigerian. Ca saracul de el e plecat de mult de acasa si dorea si el un Craciun cu de-ale casei pe masa. Dar nu se poate. Cata bucurie puteam aduce cuiva, dar nu, am ales sa dam exemplu negativ taman pe cel bun. Tu ce o sa ai pe masa de Craciun? Yam, gari, plantane si toate astea ale voastre. De ce sa nu aiba si prietenul meu?
Ori de oboseala, ori de nervi, ori ca deja ma Nigeresc dar am tinut un discurs frumos. Cei din spate de la coada deja erau de partea mea si ma sustineau. Doua individe de la un ghiseu vecin au venit sa vada care-i treaba. S-au luat la harta scurt cu nesimtitul si hai la despachetat si scos din bagaje si hai sa-l facem macar de 41-42kg. L-am scos la 41 dar acum am o gramada de carat dupa mine, dar macar am trecut. Acum sper sa ajunga toate cu bine.

Ganduri din aeroport - continuare si final

Avionul programat sa plece la 8 PM a plecat la miezul noptii. Am ajuns in Lagos la 3 dimineata, m-am urcat in masina si am stat. Am stat inca o ora si jumatate ca escorta plecase cu altcineva.
Cateodata esti atat de neputincios la tot ce se intampla in jurul tau si orice ai face nu ai cum sa-i schimbi. Ce optiuni aveam? Sa astept pana or veni e singura optiune ca de plecat nu ai cum sa pleci ca ai de trecut prin cea mai periculoasa zona, exact la ora de varf a rapirilor si furturilor de masini. Asteapta Vivi. Asteapta. Ah, vrei sa urlii? Nici o problema, scoate capul pe geam si urla cat vrei. Te simti mai bine, nu prea, au venit mai repede? Nu. Ah, vrei sa-i suni sa-i bagi si scoti si ameninti ca-i dai afara si o sa ramana muritori de foame? Suna. O sa-ti inchida sau se fac ca nu aud.
Groaznic sa nu poti face nimic. Ca si cum pe linia de tren vezi locomotiva venind dar tocmai ce-ai realizat ca esti legat de sine. Ce faci? Asa ca ma pun pe asteptat. Trage aer in piept Vivi. Inchide ochii si trage un pui de somn. Da nici asta nu poti ca esti asa de nervos ca -ti sare inima din piept si ala micu necuratu deja a si aparut cu vocea lui pitigaiata si mieroasa in acelasi timp
- Mai ce-ar merge o tigara acuma. Vezi ca au la chiosc.
- Mai, pleaca mai de aici si lasa-ma in durerea mea. Tu chiar crezi ca ma apuc iar? Hai valea.
- Pai tu abia ce-ai zis ca vrei sa tragi aer in piept. Stii cum merge asta cu o tigara? Uns.
- Mai tu nu intelegi? Eu nu mai fumez!
- Da mai dar dupa un an jumate parca merge una asa. Ca sa te mai linisteasca maica. Face bine, crede-ma.
"Sir, au sunat astia ca mai intarzie." Ce ? Unde, cand? Vai adormisem si cat pe ce sa ma apuc de fumat. Mai Ekpo ia da ma sa-i sun eu putin si sa le zic vo' doua de la Solca. Mai si sun, si-i bag, si-i scot, si ridic tonul si ma burzuluiesc spre final total gratuit si cu o imaturitate totala "Si-am sa am grija mangerul tau sa te dea afara!". Am rezolvat ceva? Nu.
Am ajuns acasa la 5 si nu puteam sa adorm de nervi.  
au trecut doua zile si vreau sa duc fetele la aeroport. Rog sa mi se dea alta companie de escorta ca nu mai vreau surprize. Daca pe mine se mai poate experimenta la familie sa o credeti voi, nu ma risc. Bineinteles ca nu se poate si vin tot aia dar cu alt supervisor.  Mergem la aeroport, las fetele, ajut la check-in, ne pupam, astia regulamentar asteapta si ma duc acasa cu toate sirenele pornite. Acasa ajuns trebuie sa le semnez o foaie de parcurs. Doamna supervisor ma intreaba daca totul a fost ok.
- Pai asa sa tot mergi cu escorta madam. Tantalaul ala de acu doua zile m-a scos din minti.
- Stim povestea Sir. Toata lumea stie si rade de se prapadeste.
- Ce-ai mai femeia lui Dumnezeu, ca nu inteleg ce spui? Ce-i asa hazliu ca i-am spus ca vorbesc cu sefu' lui sa-l dea afara?
- Pai el e sefu! zice ea cu gura pana la urechi si cu sincope serioase de respiratie ca incepuse sa rada cu lacrimi. 
Uitasem, oricine e sef aici. Pana si in piata, ala de la taraba cu artizanat are carte de visita cu CEO, General Manager, samd
Va pup, o tuica de la tata si un Lokua Kanza e calea sigura de calmare si liniste. 

Ganduri aiurea in aeroport

Cum spuneam in "Ghici ghicitoarea mea" de acu ceva zile sau saptamani. AIR NIGERIA - nu stii cand pleci, pe unde pleci si cum si unde si cand ajungi.
- Sint in Douala si zborul e amanat 3 ore. La prima vedere oricine spune ca si ce daca, bea o bere, scrie pe blog si mai lasa smiorcaiala. Dupa ce o sa aterizati in Lagos dupa 12 noaptea mai vorbim. Soferul meu cu toata escorta inarmata in spatele nostru e ud complet. Eu nu, dar nici prea bine nu ma simt. E acea tacere suspecta in masina in care fiecare e cu ochii in patru prevenind dezastrul. Eventual o conversatie putin falsa despre vreme si alte nimicuri doar ca sa ne ascundem frica. Doar ceva saptamani in urma l-au lasat pe unul fara masina si fara bagaje la 5 dimineata. Dar vorba ceea, n-am furat, n-am dat cu parul deci mie n-o sa mi se intample.
- Avand in vedere invatamintele din "Up in the air", la care cred ca sint destul de bine antrenat si acomodat, rog sa mi se dea un loc mai in fata nu conteaza fereastra sau culoar pentru ca aglomeratia in Lagos e la control pasapoarte, deci vrei sa fii printre primii. Doamna se uita la mine, zambeste, se intoarce lent, usor spre spate, se uita peste ochelari la un coleg si foarte calm dar putin in zeflemea o arunca scurt "Auzi Jerome, domnul vrea loc pe scaun!" Ala, de se lega la sireturi sau repara banda, ca nu m-am prins, se indreapta usor cu mainile pe sale, se uita la ea, se uita la mine si molfaie intr-o franco-engleza "what seating? ce la free sitting!". No comment. Ce nu inteleg ei e urmatorul aspect. Partea cu "free seating" am prins-o de mult, problema e ca tu te asezi unde vrei dupa care vine o mamasa sau un de asta in pijama care insista ca o fii "frea seating:" da nu pe locul lui.
- Atat de mult m-am gandit la venitul acasa de parca am si fost. Mi-am imaginat totul in cele mai mici detalii cu toate bunatatile pe masa si revederea cu cei dragi. Chiar ma intrebam azi de ce ma mai duc ca parca abia am venit. Sau n-am plecat?
- A venit containerul. Dupa 3 luni pe mare si 2 prin porturi, in sfarsit containerul cu lucrurile nostre dragi a fost livrat. Surprinzator fara lucruri furate sau distruse ca la "shipmentul" de pe avion. Ma scuzati, nu-mi gasesc cuvantul. Nu poti sa spui pachet ca erau mai multe. Sa spui "transportul" de pe avion nu prea merge. Are cineva un dictionar de sinonime englez-roman? Ok, clarificam mai incolo. In sfarsit csa miroase a casa. Casa noastra. Canapeluta mea minune pe care adorm cu telecomanda in mana. Patul nostru. Adio saltea aruncata poe parchet. Bicicleta care abia astepta sa vada si ea strazile din Lagos. Si multe altele care nu am unde sa le pun. Mutatul e la fel ca bautura la nivelul profesionistilor. Cand te apuci serios de baut pe la o petrecere, cica e bine sa cresti gradele. Asa e si cu mutatul. Creste suprafata. Cum naiba sa intre o casa de 300 metrii patrati intr-un apartamnent de 200. Nu intra.
- Nu mai dezbat partea de mai sus ca am rezolvat-o, eliberand o camera. MARA A FOST ADMISA LA OXFORD!!! Mai ce fata are tata!
    

Ce se cumpara de pe strada

Ca peste tot traficul este infernal. Doar cateva artere mai de Doamne ajuta si toata lumea cu toate harburile si limuzine si motociclete si camioane si autobuze calare pe ele. Daca ai parte de un accident se blocheaza tot si aleluia. Poti sta si 2-3 ore blocat. Drept urmare comertul stradal e in floare. Cum se blocheaza de unde de ne unde iaca apar vreo 50 de baietani cu diverse spre vanzare mergand agale printre masini. Ce poti cumpara? Mere, pere, struguri, banane, biscuiti, conserve, snacksuri, sticksuri, apa, cola, bere, lapte, iaurt, ochelari de vedere, ochelari de soare, telefoane, CD-uri, DVD-uri, portmonee, curele, tricouri, suport de pantofi, sticlarie, seturi de pahare, cuiere, jucarii, afise, carti, batiste, ciorapi, paine, cozonac, cartele telefonice, prelungitoare, stechere, ca sa enumar doar de pe prima suta de metri. Prima data am cascat ochii cand l-am vazut pe unul ca vindea plicuri. Hai, un mar, o apa, un sticks hai chiar si o paine sau ochelari sau muzica dar ce mama naibii sa faci cu plicuri? Ma uit in jur si ma dumiresc instant cu un zambet larg. Pai aici e zona administrativa. O cerere, o aprobare, o atentie. Mai ales ultima, unde o pui? In plic, ca sa meraga totul uns. Bravo ma baiatule, destept.
La extrema cealalta,  doar ceva zile in urma ce credeti ca-mi vad ochii? Ce credeti de-mi cara unul transpirat complet printre masini si cu ochii iesiti din orbite de efort? O PENDULA!
Sa rad, sa plang? Ma si-mi mergea bietul de el cracanat de greutate dar cu oaresce speranta in ochi. Ma Kunta Kinte, mai omule, ce te face sa crezi ca atunci cand stau blocat in trafic o sa-mi cumpar pendula. Sa vad mai bine cum trece timpul. Sa-mi cante cucul din 5 in 5 metri? Bre frate tu nu vezi ca nici macar nu incape in masina?      

Am ras cum de mult n-am mai ras

Tocmai ce trecusem de faza cu pixul proaspat relatata si ma duc sus in cantina sa-mi iau pranzul. De la geam ai o priveliste foarte relaxanta. Este curtea si terenul de fotbal de la scoala de vizavi, mai tot timpul plina de copii care mai de care. Unii la fotbal, altii la un fel de inviorare, altii pur si simplu o trag de coada invartindu-se pierduti.Toti cam pe la 12-16 ani, deci vlajgani de acuma.
In spate un grup de 6 care tocmai incepeau un fel de PTAP. Mai tine careva minte costumul albastru si pustile cu aer comprimat cu care ne antrenam la .. na ca-mi scapa numele dealului din spatele cimitirului Evreiesc. Tataras! Gata inapoi in Africa, deci astia 6 se tot aliniau de zor, masurau distanta dintre ei si mimau pe loc un pas de parada. In fata lor unu mai inaltut care tot dadea din maini frenetic si cred ca sufla si in ceva fluier. Iaca mai vin doi in fuga si incep alinierea. Asta din fata tot nervos si agitat. Ceva nu era in regula, lipsea ceva. Toata actiunea se petrecea la marginea terenului de fotbal sub un copac. Si iaca asa pe neasteptate cad doi din copac direct intre astia aliniati, se scutura nitel si se inghesuie si ei pe acolo incepand alinierea cu mana stanga la 90 de grade.
Tot citesc si nu mi se pare hazliu acest post dar imaginea in sine a fost absolut totala.   

Frate, ai nevoie de nervi tari aici, nu gluma

Mi-am, impus regula de a nu scrie cand sint la birou. Dar acum, nu pot sa ma abtin. Simt ca explodez.
Stai frumusel la masuta ta si-ti vezi de treaba. Vine unu sa te intrebe ceva. Tu politicos, ca vorba aia joci in deplasare pe terenul lor, te opresti din ce faceai inainte si-i acorzi atentia cuvenita. Ma intreaba daca merg la nu's ce training si cam ce vreau sa mananc in pauza de pranz ca sa poata comanda din timp si sa bifeze el intr-un tabelas mototolit. Draguta la training nu merg ca nu am timp si chiar daca mergeam veneam cu pranzul de acasa ca voi in afara de pui cu orez si hot chili nu stiti sa mancati si altceva. Zice ok. Ia pixul meu de pe masa si pleaca. Stai bre asa, lasa-mi pixul ca-i al meu. Se intoarce usor din mersul lui lenes, cu privirea aia de copil plangacios care nu intelege de ce a luat bataie, ochi mari intrebatori, si-mi zice "dar mai am de completat in tabel Sir". Si pleaca. Pai oriunde in Balcani ai fi inceput o tirada de aia neaosa in care trecea baiatul prin toate alea si inainte si inapoi cu toate mamele si strabunii lui. Aici tre sa fii calm si sa evaluezi la rece. Merita efortul pentru un pix, chiar si fine liner? Nu. Sa-i fie de bine.
Mi-aduc aminte de primele zile. Acum ca nu fumez, rontai non stop si tre sa am pe birou ba un fruct, ba alune, biscuiti, ceva acolo. Aranjez pachetelul de biscuiti in stanga laptopului sa fie mai la indemana si dai cu spor la treaba. Vine timpul de meeting si dau sa plec cand "Mama", o batranica de serveste la cantina gen mamasa din "Tom si Jerry" se uita la mine, la birou, la biscuiti si zice. "Nu cred ca-i bine sa-i lasi acolo, o sa vina furnicile" Ce furnici mamaie ca n-am vazut asa ceva prin birou, si plec. Vin peste 2 ore, biscuiti canci. "Mama" calare pe un colt de birou, ca de aici face fiecare ce vrea, se uita la mine cu putina parere de rau si cu scobitoarea in coltul gurii mi-o trage scurt "Ti-am zis. Furnicile".