Mi-am, impus regula de a nu scrie cand sint la birou. Dar acum, nu pot sa ma abtin. Simt ca explodez.
Stai frumusel la masuta ta si-ti vezi de treaba. Vine unu sa te intrebe ceva. Tu politicos, ca vorba aia joci in deplasare pe terenul lor, te opresti din ce faceai inainte si-i acorzi atentia cuvenita. Ma intreaba daca merg la nu's ce training si cam ce vreau sa mananc in pauza de pranz ca sa poata comanda din timp si sa bifeze el intr-un tabelas mototolit. Draguta la training nu merg ca nu am timp si chiar daca mergeam veneam cu pranzul de acasa ca voi in afara de pui cu orez si hot chili nu stiti sa mancati si altceva. Zice ok. Ia pixul meu de pe masa si pleaca. Stai bre asa, lasa-mi pixul ca-i al meu. Se intoarce usor din mersul lui lenes, cu privirea aia de copil plangacios care nu intelege de ce a luat bataie, ochi mari intrebatori, si-mi zice "dar mai am de completat in tabel Sir". Si pleaca. Pai oriunde in Balcani ai fi inceput o tirada de aia neaosa in care trecea baiatul prin toate alea si inainte si inapoi cu toate mamele si strabunii lui. Aici tre sa fii calm si sa evaluezi la rece. Merita efortul pentru un pix, chiar si fine liner? Nu. Sa-i fie de bine.
Mi-aduc aminte de primele zile. Acum ca nu fumez, rontai non stop si tre sa am pe birou ba un fruct, ba alune, biscuiti, ceva acolo. Aranjez pachetelul de biscuiti in stanga laptopului sa fie mai la indemana si dai cu spor la treaba. Vine timpul de meeting si dau sa plec cand "Mama", o batranica de serveste la cantina gen mamasa din "Tom si Jerry" se uita la mine, la birou, la biscuiti si zice. "Nu cred ca-i bine sa-i lasi acolo, o sa vina furnicile" Ce furnici mamaie ca n-am vazut asa ceva prin birou, si plec. Vin peste 2 ore, biscuiti canci. "Mama" calare pe un colt de birou, ca de aici face fiecare ce vrea, se uita la mine cu putina parere de rau si cu scobitoarea in coltul gurii mi-o trage scurt "Ti-am zis. Furnicile".
Stai frumusel la masuta ta si-ti vezi de treaba. Vine unu sa te intrebe ceva. Tu politicos, ca vorba aia joci in deplasare pe terenul lor, te opresti din ce faceai inainte si-i acorzi atentia cuvenita. Ma intreaba daca merg la nu's ce training si cam ce vreau sa mananc in pauza de pranz ca sa poata comanda din timp si sa bifeze el intr-un tabelas mototolit. Draguta la training nu merg ca nu am timp si chiar daca mergeam veneam cu pranzul de acasa ca voi in afara de pui cu orez si hot chili nu stiti sa mancati si altceva. Zice ok. Ia pixul meu de pe masa si pleaca. Stai bre asa, lasa-mi pixul ca-i al meu. Se intoarce usor din mersul lui lenes, cu privirea aia de copil plangacios care nu intelege de ce a luat bataie, ochi mari intrebatori, si-mi zice "dar mai am de completat in tabel Sir". Si pleaca. Pai oriunde in Balcani ai fi inceput o tirada de aia neaosa in care trecea baiatul prin toate alea si inainte si inapoi cu toate mamele si strabunii lui. Aici tre sa fii calm si sa evaluezi la rece. Merita efortul pentru un pix, chiar si fine liner? Nu. Sa-i fie de bine.
Mi-aduc aminte de primele zile. Acum ca nu fumez, rontai non stop si tre sa am pe birou ba un fruct, ba alune, biscuiti, ceva acolo. Aranjez pachetelul de biscuiti in stanga laptopului sa fie mai la indemana si dai cu spor la treaba. Vine timpul de meeting si dau sa plec cand "Mama", o batranica de serveste la cantina gen mamasa din "Tom si Jerry" se uita la mine, la birou, la biscuiti si zice. "Nu cred ca-i bine sa-i lasi acolo, o sa vina furnicile" Ce furnici mamaie ca n-am vazut asa ceva prin birou, si plec. Vin peste 2 ore, biscuiti canci. "Mama" calare pe un colt de birou, ca de aici face fiecare ce vrea, se uita la mine cu putina parere de rau si cu scobitoarea in coltul gurii mi-o trage scurt "Ti-am zis. Furnicile".
Vivi, daca nu scrii de la birou, vin furnicile!
RăspundețiȘtergereScrie, tata, scrie ... ca bine le mai zici