Una din acele zile. Te scoli cu noaptea in cap. Mic dejun in fuga si hopa tup la aeroport ca Accra te asteapta fiule. Traficul, ca dimineata. Nu-i de ajuns ca intotdeauna e haotic dar acuma ia mai pune si faptul ca toti sint somnorosi. Am strans din fese de vreo doua ori, lucru care de obicei nu mi se intampla cu Ekpo ca el e un lenes de felul lui si dacat sa depaseasca mai bine asteapta sa se elibereze soseaua.
Ajung la aeroport. Poate ma repet, dar e cel mai jegos aeroport in care am fost vreodata. Totul e alandala si incropit. Tabelele nu functioneaza, nu sint semne, pute greu, umed, ca deh aerul conditionat o sa-l ai in avion nu-ti trebuie si aici. O gramada de pierde vara cu tot felul de ecusoane ilizibile in piept te inconjoara ca cica express check in si te rezolva ei imediat. Zambesti, faci un nnttzz asa usor din varful buzelor si mergi mai departe. Mizerie cum n-ai mai vazut si capac peste toate s-au apucat de renovare asta insemnand ca peste tot ai gramezi de nisip, mortar, materiale, tevi, placaje,etc . Ok, unde e coada probabil e si check in. Corect. Ditamai coada si desi e 6:40 iar avionul e la 8:20 nimic nu se intampla. Hopa, asta e naspa, miroase a intarziere. Cuminti regulamentar in coada, cu totii facand haz de necaz de acest Air Nigeria de 2lei, cu totii sperand ca glumele noastre sa fie doar simple supozitii proaste si ca dracul nu o fi chiar asa negru. Totul se darama dintr-o data de o voce groasa venita ca din fundul putului, uneari cu inflexiuni de ecou, ton de bariton din gat de femeie cu barba care ne spune ca in principiu zborul e amanat si spera sa plecam pe la 11:30. Ah, si check in’ul in caz ca nu stim se deschide la 9:30 cu 2 ore inainte de zbor. Alo, fato, blonda naibii, ce pana mea vrei sa fac acum aici 3 ore intr-un hol jegos ca pana si autogara din Dorohoi arata mai bine in ‘85. Nici un scaun sau bancuta. Nimic. Doar o gloata imensa.
Tocmai ce am vrut sa pun o poza sa va dati seama cum e pe aici. Ghinion de necaz. Prietenii de la Google spun ca am epuizat cota de 1GB si cica sa cumpar daca vreau sa mai pun poze. S-o crezi tu mai Google si cu toti blogeri tai. Las' ca-mi fac eu site'ul meu si gata. Dupa ce ca pun arta pe site'ul lor si le imbunatatesc target profile'ul acum ma freaca ca vor bani. NU DAU BANI.
Ok se pare ca toate sint pe invers azi asa ca trebuie sa ne calman sa tragem aer in piept si sa ne uitam pe geam in zare fizand cu privirea un punct undeva departe unde cu totii ne regasim linistea. Gumusluk.
Deja coada devine o gramada organizata ca acum odata ce i-ai scapat din mica si de bun simt intentionata coada toti vor sa-si rezove problema pe cont propiu si se baga in fata incercand toate trucurile deja binestiute. Ba are un frate care si el lucreaza sau a lucrat pe aici, ba ca sor’sa e stewardesa dar a ramas gravida dupa ultima escala in Ougadougou si acum e acasa cu copii, ba ca el merge la biserica la care merge si seful pazei, ma rog le cam stiti ca sint tipice si des folasite si la noi.
Si uite asa stau ca boul, cu geanta intre genunchi (trebuie sa va precizez de ce?) si cu laptopul in brate incercand sa redau “live” toate sentimentele ce ma cuprind in acest minunat colt de lume.
Vorba noastra din popor; “Si-asa-mi vine cateodata, sa beau paharul pana la fund”! Hai c-am potrivit-o frumos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu