Un Pigmeu mic si fericit

Sambata si duminica e ziua mea de bicicleta. Turul obisnuit pe Gerarld Road printre masini si okada apoi o tura mica prin Banana island si inapoi acasuca. Cam 30-45 de km functie de stare, vreme si daca ma mai intalnesc cu cineva si ma mobilizez mai mult. In drum spre casa ma opresc sa iau flori. Sint atat de frumoase ca nu ma pot abtine. Un buchet mare 20$ dar merita. Sint deja “freak’ul” zonei cum merg eu asa frumos echipat, bicla de firma, echipament de zici ca’s din echipa nationala, trup de model J si un buchet mare de flori pe ghidon. Am locul meu, undeva ascuns printre stradute unde la adapostul unui copac mare si cu ajutorul a doua trei cartoane, un florar si-a incropit o casa. Putin mai batran si adus de spate dar pe semne face ceva bani cu florile din moment ce nevasta e tanara si frumoasa. Ultima oara m-au ciupit 2 tantari sub pomul lui aducator de adapost si liniste in familie dar pe mine m-a bagat in sperieti pentru 4 zile. Daca am luat malarie, daca fac temperatura, oara ma doare capul, durerea asta e de reumatism sau ce naiba? Ca sa nu mai trec prin de astea am zis ca mai bine schimb furnizorul. Opresc pe strada mare, alt florar, asa mai micut, si flori la fel de frumoase. Zic ce vreau, ne intelegem rapid la pret si hai sa legam buchetul ca sa-l pot tine pe ghidon. Abia acum remarc ca el e asa micut nu ca ar fi scund de felul lui ci e cu totul mic. Asa e soiul. E pigmeu. Statea cu buchetul pe masa si nu reusea sa-l prinda intre manute ca sa-l lege. Tinea buchetul ala ca si cum ar tine in maini, un copil de 1 an, o sticla de lapte. Normal ca florile cadeau si hai inca o data de la capat. Totul cu calm si fara nervi ca ce, a apus soarele? Nu, deci avem timp. Da dar eu nu am timp, asa ca insfac buchetul, leg rapid si pe aici mi-e drumul. Acuma stie. De cate ori trec pe acolo, el le pune pe masa dupa care-mi trage asa o privire simpla de genul “si acuma ma ajutati sir?”