Copii africani in costume nationale

Freetown - dupa cum spune si numele totul e gratis

Freetown

Doamnelor si domnilor. Scuze pentru intarziere dar in sfarsit am reusit sa alimentam avionul cu combustibil. Asta inseamna ca in cateva minute o sa pornim motoarele dupa care me aliniem pentru taxi pe pista 3A si decolam apoi in directia Banjul cu destinatia finala Dakar. La Banjul vremea e frumoasa in acest moment dar stiti si voi, aici vremea e schimbatoare.

Acest anunt tocmai ce m-a sculat, ca atipisem putin. Dau o geana pe fereastra sa vad pe unde sant si ma buseste rasul. Clar ca numai aici se poate intampla asa ceva. Un localnic (vorba aia nu e political corect sa denunti culoarea) tocmai ce impingea de zor la un carut plin cu bagaje, valize, sacose mari sigilate cu banda adeziva, cutii, saci, toate gen gabarit depasit. Cand ma uit mai atent vad ca in spatele lui vreo alti doi de aceeasi obarsie ca primul tot se aplecau si culegeau ceva de pe jos. Ce naiba fac astia? Abia atunci vad si eu ce facea primul. Cum inpingea el asa la carut cu o mana pe unul din saci, cu degetutul lui aratator reusise sa penetreze prin rafie si acum scotocea prin el lasand sa cada in urma lui niste fructe sau seminte sau bomboane. Nu stiu exact ce era dar cert e ca aia doi din spatele lui culegeau de zor si bagau rapid in buzunare. Asta inpingaretul smecher mai arunca din cand in cand o privire in urma cu o aroganta de neam prost gen " vezi bre cum mi-i fac eu pe toti, mama lor de bogatani de se dau cu avionul". Deja tot racaind acolo gaura se facu mai mare si deja curgeau semintele alea mari peste toate celelalte bagaje, dar asta nici macar nu se sinchisea, ba incepuse sa ia cu pumnul din sac si sa indese in buzunare. Deodata vad ca seful lor incepe sa se rasteasca la ei si fuge inspre smecher. Hopa l-a prins, ia sa vezi acu suturi in fund si dupace peste ceafa. Hai sa fim seriosi, cum mi- a ajuns langa smecher, seful a uitat de toate si mi-a intins minutele in fata cu palmele caus sa i le umple smecherul cu ce fura el. Le-a bagat linistit in buzunar si apoi cumva iertator, i-a luat mana localnicului de pe sac, asa usor ca si cum te-ar binecuvinta popa pe crestet. Gata fiule mai lasa si la aia din Banjul.

Camion facut de mana omului

Mai copii mai, pai aici unde's caldurile astea mari tre' sa fii zurliu sa ai un camion cu cabina (podea si acoperis) de tabla. Pai se incinge de nu stii cei cu tine. Iaca aici din lemn natur.

Nu se incinge, nu se indoaie, basca bat un cui in perete si agat tot ce vreau. Poti face asta daca'r fi de tabla? Nu. Usita e la misto si o inchid doar seara sa nu intre caprele in cabina si sa-mi roada cele doua fire cu care pornesc motorul. Ia uite si la maimutoiul asta cu vesta colorata. Ce naiba vrea de la mine, de ce ma opreste? Nu vede ca sintem 7 in cabina si cu totii muncim din greu sa tinem harbul pe directia buna? Eu asta grasu', in alb, tin volanul si ambreiajul. In acelasi timp rolul meu e de dop, adica ailalti nu cad din cabina ca nu pot trece de mine. In dreapta mea e Mahmud, care are sarcina de a semnaliza, claxona si accelera. Da stiu ca am uitat de frana dar asta nu functioneaza si atunci nu ne mai batem capul cu ea. La cei 10-15 km/ora cat prinde magaoaia se opreste asa usor in cam 20 de metri. Ali e la schimbatorul de viteze, 3 la numar cu tot cu marsarier. Asta chiar ca are job simplu. Pacat ca e cam surd si nu aude cand urlu la el sa schimbe dar o am in spate pe Chakira de-i spun ce viteza vreau si apoi ea mi-l pocneste peste urechi pe Ali. Dreapta pentru viteza 1, stanga la viteza 2 si o castana in crestet pentru marsarier. Langa el Yusuf, DJ din Mali care pune muzica si rugaciuni la radio. In capat in dreapta, la perete, ca acolo n-am mai apucat sa fac usa, e Karim de raspunde cu numaratul rotilor pe partea dreapta si vigilent sa nu intram in sant. O are in spate pe Fatouch de gateste pentru toti. Ce mai veselie in cabina, chicote si imbranceli ca toti se hizilesc acu ca si-au dat seama ca harbul se opreste in 10 metrii iar asta coloratul s-a pus drept in fata la punctul de 7 metri. Ghinion. Si pentru el, si pentru mine.     

M-am facut colectionar

Weekend. Ce se poate face in weekend in Lagos? Se doarme, se merge la piscina, se merge la cumparaturi sau se munceste ca vorba aia toata saptamina pe drumuri cand naiba sa-ti termini si ale tale? Dar mai e o varianta. Sa mergi in Lekki market in piata de artizanat. Tot ce vrei, masti, statui, lucrari in lemn adevarate, vechi si valoroase (dar cam mancate de termite), altele noi si negre ca abanosul (dar de fapt e lemn normal dat cu crema de ghete), margele Ghana made in Nigeria :), tablouri, fructe, fildes pentru chinezi (mai, cumpara astia en-gross si nu-mi dau seama ce fac cu el. Am inteles ca mare parte nu e fildes si ar fi de fapt os de camila lustruit), mobila, magazine cu marfa chinezeasca (pentru chinezii de vin sa cumpere fildes), piei de crocodil sau leopard, si lista poate continua. Ca in orice bazar, ti se cere de 5 ori pretul dupa care incepe negocierea. Nu-i spune din start ca mai mult de x nu-i dai. Mai bine incepi de jos si te tot tragi de pret. Mai pleci, te mai intorci, ba ca te intereseaza, ba ca mai vezi. Deja dupa un an de Lekki cam simt preturile si ei inteleg la fel ca nu-s picat aici de ieri. O sa-ti dea pretul tau, sau aproape, dar macar negociaza. Nu le lua placerea de a-si lauda marfa. Si uite asa m-am apucat de cumparat.

Deasupra, 6 Pitici din Calabar de la granita cu Cameroun. Camerunezii ca's mai lenesi fac doar mascuta fara corp. 4$ bucata. Alaturi sint doi gemeni Yoruba iar aici mai jos sint doi gemeni Ibo.

Scuzati calitatea pozelor dar le-am facut in graba cu BB.

Ca tot veni vorba de gemeni si frati am reusit sa facem si perechea perfecta de colonei. Colonelul e o statueta mica, de lemn, din Senegal sau Coasta de Fildes, initial reprezentand soldati sau gradati care au participat alaturi de francezi in primul razboi mondial. Dupa razboi, si ca urmare a numarului mare de francezi care s-au stabilit in Africa de vest, colonelul a luat forma de doctor, inginer, fotograf, administrator, etc.

Bine ca sint acuma in Dakar, in patria lor, poate mai gasesc ceva.

  

Din Accra cu drag

Una din acele zile in care totul pare sa functioneze in sfarsit la standarde europene. Check in on time. Zbor amanat doar cu 20 min, adevarat record pana la urma. Ba chiar te ingrijorezi cand vezi ca fatuca de la verificare acte, viza, pasaport bilet e inceata rau de tot. Intoarce pasaportul pe toate partile, se uita la viza si cu greu se descurca verificand numele de acolo cu ala de pe pasaport. Parca verifica litera cu litera si bineinteles ca la un moment dat a pierdut sirul. Totul culmineaza cu un timbru aplicat pe spatele pasaportului semn ca totul e ok. Am vreo 20 de timbre deja dar nimeni nu s-a uitat la ele. O fata buhaita la ghiseu si total neprietenoasa. Cer loc in fata, la geam, linga pilot intr-o incercare disperata de a face haz de necaz. Nu a fost prea reusita gluma si mai mult de o privire incetosata si oarecum incurcata n-am primit.
Alaturi doi baieti incerarca sa convinga alta domnita ca ce daca au patru bagaje a 40 de kile. Unde scrie ca doar unul de 20? Ea intreba daca n-au bagaj de mana ca sa mai transfere ceva? Pai si cat ar transfera? 10, hai 20 dar ce fac cu restul de 120. Deja au trecut pe un dialect local semn ca ca trib la trib nu-si scoate ochii si cumva se va rezolva.
Merg la poarta si astept. Astept. Liniste. Liniste deplina. Deja trebuia sa fii aterizat in Lagos dar eu tot aici. Personalul, incet, incet, a sters-o de la poarta, au disparut. Asta-i semn rau. E clar, nu ca nu a decolat avionul din Lagos dar nici macar nu stie nimeni nimic. Colac peste pupaza ne dau afara din lounge ca trebuie sa imbarce alt zbor. Si noi ce facem? Unde mergem? Cand plecam? Dar cat intarzie? Asa pornesc zeci de intrebari spre buhaita fara muschi pe fata. Se uita la noi, de fapt cred ca se uita prin noi, face un semn cum ca vrea sa raspunda. Totul cu calm. Incet e liniste iar.
- Referitor la zborul dvs spre Lagos va informez ca nu avem nici cea mai vaga idee cand o sa vina si respectiv cand o sa plece.
Aceleasi intrebari dar pe ton mai ridicat si acelasi raspuns.
- Singura informatie care o avem (deja speranta inflorea pe fetele noastre) e ca trebuie sa evacuati poarta ca e alt zbor programat sa plece de aici.
Te pui cu sistemul care de fapt nu exista? Stam pe hol inghesuiti si dupa 25 de minute sintem chemati inapoi in lounge. Iar pasapoarte, iar bilete, iar vize. Ma asez mai langa usa ca deja sint mai tare ca George Clooney in Up in the air. Stiu toate portile si iesirile si unde sa stai ca sa ajungi cat mai repede in avion sau afara din el. Ca din senin fata aia buhaita mi-apare in fata.
- Astea-s rezervate.
- Poftim?
- Astea 4 scaune sint rezervate.
- Pai unde scrie?
- Nu scrie. Iti spun eu.
Deja suna a dialog de ferentari. Dau cu glumitza ca am fata de pilot si corp de stewardesa dar asta chiar e rasa in cap de-a dreptu.
- Sint rezervate.
Ma dau la o parte ca sint prea obosit sa ma iau in clont cu ea. 
E 9 deja. Trebuia sa plec la 6. Si ce daca. Cica in 95 se vindeau biletele asa, la fara numar dupa care tinea de muschi cine intra in avion. Ceva genul metrou Pipera la 6 seara. Se umplea avionu si oamenii stateau agatati de scara ca poate poate se mai gaseste un loc ceva. Cine nu intra sa vina a doua zi ca daca avoinul nu se strica poate se intoarce si zburam iar. Unde? Asta e partea a doua si tine de noroc, sansa si ce ursitoare ai avut la botez.
Ale mele cred ca au fost 3. Una de alerga din botez in botez de unde m-am molipsit cu viata vazuta prin parbriz de masina sau hublou de avion, una de era studenta la geografie si tocmai ce rasfoia un atlas de mi-a dat de umblat in 38 de tari ca tema de casa si noroc cu a treia, cu capul pe umeri care mi-a dat pe Irina si Mara ca sa inteleg si eu ce-i aia dragostea.

 

Dakar, primavara in August

Uite mai, au inflorit Baobabii in Senegal!