Din Accra cu drag

Una din acele zile in care totul pare sa functioneze in sfarsit la standarde europene. Check in on time. Zbor amanat doar cu 20 min, adevarat record pana la urma. Ba chiar te ingrijorezi cand vezi ca fatuca de la verificare acte, viza, pasaport bilet e inceata rau de tot. Intoarce pasaportul pe toate partile, se uita la viza si cu greu se descurca verificand numele de acolo cu ala de pe pasaport. Parca verifica litera cu litera si bineinteles ca la un moment dat a pierdut sirul. Totul culmineaza cu un timbru aplicat pe spatele pasaportului semn ca totul e ok. Am vreo 20 de timbre deja dar nimeni nu s-a uitat la ele. O fata buhaita la ghiseu si total neprietenoasa. Cer loc in fata, la geam, linga pilot intr-o incercare disperata de a face haz de necaz. Nu a fost prea reusita gluma si mai mult de o privire incetosata si oarecum incurcata n-am primit.
Alaturi doi baieti incerarca sa convinga alta domnita ca ce daca au patru bagaje a 40 de kile. Unde scrie ca doar unul de 20? Ea intreba daca n-au bagaj de mana ca sa mai transfere ceva? Pai si cat ar transfera? 10, hai 20 dar ce fac cu restul de 120. Deja au trecut pe un dialect local semn ca ca trib la trib nu-si scoate ochii si cumva se va rezolva.
Merg la poarta si astept. Astept. Liniste. Liniste deplina. Deja trebuia sa fii aterizat in Lagos dar eu tot aici. Personalul, incet, incet, a sters-o de la poarta, au disparut. Asta-i semn rau. E clar, nu ca nu a decolat avionul din Lagos dar nici macar nu stie nimeni nimic. Colac peste pupaza ne dau afara din lounge ca trebuie sa imbarce alt zbor. Si noi ce facem? Unde mergem? Cand plecam? Dar cat intarzie? Asa pornesc zeci de intrebari spre buhaita fara muschi pe fata. Se uita la noi, de fapt cred ca se uita prin noi, face un semn cum ca vrea sa raspunda. Totul cu calm. Incet e liniste iar.
- Referitor la zborul dvs spre Lagos va informez ca nu avem nici cea mai vaga idee cand o sa vina si respectiv cand o sa plece.
Aceleasi intrebari dar pe ton mai ridicat si acelasi raspuns.
- Singura informatie care o avem (deja speranta inflorea pe fetele noastre) e ca trebuie sa evacuati poarta ca e alt zbor programat sa plece de aici.
Te pui cu sistemul care de fapt nu exista? Stam pe hol inghesuiti si dupa 25 de minute sintem chemati inapoi in lounge. Iar pasapoarte, iar bilete, iar vize. Ma asez mai langa usa ca deja sint mai tare ca George Clooney in Up in the air. Stiu toate portile si iesirile si unde sa stai ca sa ajungi cat mai repede in avion sau afara din el. Ca din senin fata aia buhaita mi-apare in fata.
- Astea-s rezervate.
- Poftim?
- Astea 4 scaune sint rezervate.
- Pai unde scrie?
- Nu scrie. Iti spun eu.
Deja suna a dialog de ferentari. Dau cu glumitza ca am fata de pilot si corp de stewardesa dar asta chiar e rasa in cap de-a dreptu.
- Sint rezervate.
Ma dau la o parte ca sint prea obosit sa ma iau in clont cu ea. 
E 9 deja. Trebuia sa plec la 6. Si ce daca. Cica in 95 se vindeau biletele asa, la fara numar dupa care tinea de muschi cine intra in avion. Ceva genul metrou Pipera la 6 seara. Se umplea avionu si oamenii stateau agatati de scara ca poate poate se mai gaseste un loc ceva. Cine nu intra sa vina a doua zi ca daca avoinul nu se strica poate se intoarce si zburam iar. Unde? Asta e partea a doua si tine de noroc, sansa si ce ursitoare ai avut la botez.
Ale mele cred ca au fost 3. Una de alerga din botez in botez de unde m-am molipsit cu viata vazuta prin parbriz de masina sau hublou de avion, una de era studenta la geografie si tocmai ce rasfoia un atlas de mi-a dat de umblat in 38 de tari ca tema de casa si noroc cu a treia, cu capul pe umeri care mi-a dat pe Irina si Mara ca sa inteleg si eu ce-i aia dragostea.