Dialog imaginar neterminat. In tren spre Suceava. Undeva dupa Adjud.

Compartiment de tren asa cum il tin minte din vremea studentiei. Mirosul ala de motorina amestecat cu iz de tutun, ceapa si bautura varsata pe sub canapele. Geamuri lipicioase si doar acum realizez ca acel jeg permanent are si uzante practice. Te apara de soare.
M-am lipit de geam doritor sa absorb totul din priviri si sa suprapun peste amintirile din tinerete. Putin dezamagit. Aceleasi catune si case parasite. Aceleasi gari vai de capul lor si doar absenta vesnicii gogoserii din coltul garii acum inlocuita cu un modern Non-Stop ne semnalizeaza victoria democratiei. Aceleasi case si doar masinile de la bariera sint altele, si ce-i drept mai multe. Lipsesc tractoarele care pe vremuri aliniate in stol lasau un nor imens de praf in urma lor muncind pamantul. Din cand in cand un batranel amarastean si calul lui gadila pamantul cu un plug de doi lei cumparat de fiu'su de la Metro.
In fata mea o batranica simpatica, rotunjoara, ros in obraji zambitoare si orbitoare in acelasi timp de la dintele de aur. Genul de femeia care a tras din greu toata viata ei care pana la urma si-a petrecut-o ba pe camp ba in bucataria de vara in fata sobei facand paine, colaci, poale in brau si cozonaci.
In dreapta mea, aproape de usa un alt batranel. Asta era mai pretios un pic. Un costum vechi dar bine intretinut, cravata si palarie. Nu stiu unde sa-l incadrez, pare genul de activist de partid dintr-o mica comuna dintre dealuri. Poate fi de asemenea fostul doctor veterinar sau fostul agronom. Nu prea e in apele lui si la orice incercare a babutei de a deschide vorba o repede scurt terminand cu un hotarat "Sa-i ia mama naibii pe toti. Niste hoti. Niste nemernici. Pai unde se intampla asa ceva pe vremea ailalta". Parca-i era frica sa spuna pe vremea lui Ceausescu sau vremea comunistilor. Dar daca te uiti asa la el tinzi sa-i dai dreptate. Indiferent care a fost istoria lui se pare ca a avut o viata buna si indestulata, presarata cu vesnice chiolhanuri de poveste la caminul cultural sau la dom primar. Viata frumoasa in care singurul stres era cauzat de o vizita a celor de la judet.
Si uita asa in liniste, fiecare cu gandurile lui ne leganam monoton prtati printr-un decor parca neschimbat. 
Pe la Adjud am ramas doar eu si baba. Ma tot masura din priviri framantand batista in mainile ei batatorite de munca.
- Vorbiti romaneste? intreba ea sfioasa si raspicat sa fie sigura ca inteleg ce zice.
- Da! raspund eu cu un zambet asa putin mirat. Sint roman, din Suceava. Ma duc la socrii.
- Ptiu, bata-te sa te bata. Crezui ca esti strain maica. Esti asa mai bronzat la fata si zisei intai ca-mi esti tiganus dar prea esti curatel imbracat si ai si mainile ingrijite. Ptiu, mai ce m-am inselat. De la Mizil ma tot frasuiesc sa te intreb, ca mosu de cobori la Buzau ai vazut ca nu prea era vorbaret.
- Fiecare cu ale lui, raspund eu de colo.
- Maica asculta la mine. Pe vremea mea apai numai cu autobuzul si trenul se circula, nu ca acuma cu avioane si maxi taxi si masini moderne. Apai cand mergeai cu trenul intrai in vorba cu unii altii sa vezi pe la ei cam cum e. Si de aia te si intrebau cand erai ajuns la destinatie, daca ai avut o companie placuta. Nu te intreba daca esti obosit, flamand, daca ai avut intarziere sau ai inghetat de frig. "Macar ai avut o companie placuta?" uite asa te intrebau toti. Si ia zi asa, mergi la Suceava?
- Da la Suceava la socrii.
- Da ia zi drept de unde vii. Te-ai urcat mata in Gara de Nord dar nu cred ca vii de la Bucuresti. Ca daca erai din Bucuresti aveai masina si nu trebuia sa iei trenul asta murdar. Nici din Spania sau Italia nu vii ca nu ai bagaje multe.
- Din Nigeria vin maica. Nigeria.
- Unde-i asta maica? In Africa, nu? Aoleo maica da ce cauti tu acolo? Am auzit ca acolo e caldura mare tot anul. Asa-i? Auzi, dar e adevarat ca-s salbatici. Ma rog nu toti. Dar mai au de aia asa dezbracati, nu?
- Nu mai e chiar asa. S-au mai schimbat lucrurile si pe acolo. Incerc sa-i explic asa pe indelete despres viata din Nigeria. Pare ca asculta, dar parca nu crede tot ce zic eu. Stie ea mai bine ca a vazut o data mai demult la Teleenciclopedia cum e cu Africa.
- Pai ia spune maica, ce mananci acolo?
- Pai ce sa mananc. La fel ca aici. Ciorba, supa, friptura. Avem de toate. Ne lipseste totusi gustul de acasa. Mi-e dor de afumatura, de un cascaval sau branza buna, de o tuica sau un vin de casa, o racitura, un castravecior sau pepene murat. De aia ma duc la Suceava. Sa-mi fac pofta cu de toate.
- Ptiu, bate-te sa te bata. Pai ce nu zici asa, ca are mamaia niste carnati si slana in punga aicea sus. Ia nu ma ajuti sa a dau jos? Ca asa era pe vremuri. Se punea o valiza aicea in mijloc, un prosop sau ziar pe ea si apai fiecare punea ce avea cu el. Care cu parizer, care cu slanina, un ou fiert, o tuica sau un vin. Apai cateodata se lasa cu chef mare mai ales in preajma de sarbatori.
- Alte vremuri, pe atunci oamenii erau mai buni parca.
- Si ia zi, s-au facut bananele anu asta acolo la voi in Africa?
....