Thassos Bike Race 2011

Thassos,
Oh Thassos,
No peace, no peace I find
Just this sweet nice memory
Keeps Thassos on my mind

Thassos Race May 2011. Au trecut 2 saptamani si mintea mea tot acolo e. Am si visat de vreo doua ori ca participam si eu dar se pare ca planurile pentru mine erau altele. Si cred ca a fost bine si asa. Daca participam eram doar eu si cei din jurul meu fericiti. Am ales sa fac poze. Si uite asa si eu dar si o mare parte din concurenti vor fi bucurosi. 

Toate pozele le gasiti pe https://picasaweb.google.com/116839937876482247143

Trebuie sa recunosc ca imediat bucatica aia de creieras responsabila de cresterea vanzarilor si implicit a nivelului de trai a inceput sa calculeze meschin ca din 100 de concurenti cel putin 50 o sa vrea macar o poza gata printata la 5 euroi bucata, ori doua zile si gata am marcat 500 de euroi numai buni pentru un nou obiectiv. Da de ce sa le iau banii daca se poate si gratis. M-am gasit eu acum corporatistul avid de bani si glorie pe o plaja de tineri care au venit doar sa se simta bine.

TRAIASCA AMATORISMUL.

Ma rog erau si cluburi si echipe cu sponsori mari dar oricum ce miroseai in aer suna mai mult a amatorism. Nu ma intelegeti gresit, nu vreau sa jignesc pe nimeni dar poate ca “amator” intr-adevar e un cuvant cam tare pentru unii dintre concurenti. Ce vreau sa spun e ca m-am bucurat sa nu fiu agast de muzica tare a 5 standuri plasate unul langa altul sau asaltat de hostesse care sa ma imbie cu un baton sau gel energizant, sau cu vreo bautura racoritoare, sau mai stiu eu ce vitamine, banci, real estate sau materiale de constructii. Era o bucurie pentru ochii tai sa vezi doar marea si o plaja superba plina de bikeri frumosi.  

TRAIASCA DRAGOSTEA PENTRU SPORT.

Toata lumea zambea si era fericita. Se uitau unii la altii, mai comentau, mai glumeau. Interactiunea era foarte usoara. Auzeai limba materna si una doua mai aveai inca cativa prieteni. Nu am vazut privirea aia putin rautacioasa de genul “las’ ca te fac eu anul asta” sau “las ca te ajut eu la vale cu un ghiont mic sau in curba aia de dupa biserica ca sa fie si parintele aproape”. Grupuri, grupulete, imbratisari de regasire, povesti de la ultima intalnire spuse rapid in graba ca vine startul, schimb rapid de telefoane si ultimele informatii de traseu sau sfaturi de la cei mari la cei mici. Am mai spus e prima data cand particip la o astfel de cursa si totul pentru mine a fost un mare WOW. Traim intr-o lume in care nu ne mai uitam in jur, totul e o competitie si tot ce conteaza esti tu si unde te afli pe scara sociala si cat aio mai strans in conturi si cate investitii destepete ai mai facut in ultimul timp. Aici erau toti prieteni. Am realizat ca vorbeam deja de 15 minute cu cineva si ne povesteam vrute si nevrute chiar daca nici nu facusem cunostinta. Salutam pe aceast ocazie pe Doru, Daniel, Alex, Oana, Oana, Ioana, etc.

TRAIASCA PLACEREA DE A FACE CE-TI PLACE.

Cred ca e de la sine inteles si nu prea are rost sa brodim prea mult pe subiectul asta. Doar doua sfaturi. Pentru cei cu copii – lasati-i sa experimenteze cat mai multe lucruri. O sa gaseasca ceva care le va place cu adevarat. Pentru cei fara copii – mergeti inapoi in copilaria voastra si incercati sa va aduceti aminte ce va placea cel mai mult si apucati-va din nou. Deja vad manutele sus care striga “mie-mi placea sa dorm la pranz” dar asta nu se pune ca trimit link-ul la mamicile voastre sa confirme. Nu faceti lucruri doar pentru ca e “cool” sau asta e “trendul fato”. Singurul compromis admis e doar atunci cand face bine la sanatate.