RSS - Randomly Selected Sucker

Din diverse motive cateodata ni se intampla numai noua. Nu stiu cum se face dar cam picam de fraieri din cand in cand. Ca un fel de tinta. De ce se leaga de mine si de ala din spatele sau fata mea nu? De ce se rasteste la mine? Eu abia am venit si habar n-am despre ce e vorba. De ce ma controleaza pe mine in vama si restul trec ca prin branza. Sint mai sexi? Sint ciudosi pe corpul meu ca inca la 48 de anisori n-am burta si cearcanele asociate. Ca am parul lung ca'n facultate sau pur si simplu pentru ca am par. Poate ca zambesc ca prostu si mi-o cer. Oricare ar fi fost motivele de dinainte, azi macar am stiut de ce m-au luat pe sus. Simplu. Pentru ca sint alb. Am trait discriminarea pe pielea mea. E groaznic. Nu poti face nimic, absolut nimic. Cui sa te plangi? Sefului care e mai negru decat ala de s-a legat de tine? Nu glumesc si nici nu va doresc sa treceti prin asa ceva. Discriminarea e una, macar sa scrie clar taxa pe pielea alba si atunci te comporti corespunzator. Ce-i mai rau e ca se adauga si ceva elemnte de guturlanie pura, de placere de a face rau si implicit sa fii dat exemplu si umilit in public. Cam cum facea securitatea pe vremuri dar fara bataie.
Check in, Lagos Airport, Turkish Airlines. Am 2 bagaje a 23 kg conform regulament. Nu va mai povestesc cum e cu check in-ul si controlul bagajelor manual si cozile interminabile intr-un aeroport umed si groaznic de aglomerat ca o sa ziceti ca le bag de la mine. Ajung la ghiseu, pun bagajele pe banda si hopa, 46.5kg. Sint rugat sa dau bagajele jos si sa ma duc la naiba in praznic la nu's ce ghiseu si sa platesc pentru 6 kg exces, ei sustinind ca am voie doar 40kg, nu mai putin decat 175$. Pentru ce mai tataie, pentru niste banane si faina de Yam si alte chestii traditionale care le car pentru un prieten Nigerian din Romania? Ei nu si nu.
- Prietene te costa 200$ ca deja ai inceput sa comentezi.
- DAr am voie cu 2x23 adica 46kg.
- Esti in Lagos prietene. Eu sint Lagos si-ti spun 40 kg si 200$. Ai inteles? CAnd ai ceva bun pentru mine, cauta-ma si vorbim.
Si asta nu insemna ca o rezolvam cu 10$. Am zis ca am tot timpul din lume, ca asta era pe la 9 si avionul e abia la 2 dimineata. Intre timp toti ai lor ca prin branza, ba cu 48 kg ba cu 54 kg fara de probleme. Incerc sa obiectez dar asa usor sa nu jignesc. Degeaba, nici nu se sinchisesc sa raspunda. Mai venea din cand in cand nesimtitul de supervisor si ma intreba daca am un pret bun pentru el?
- Hai ba albule ca faci bani gramada aici, ia de marca rapid la baiatu.
- Ba tarane pai mai bine arunc toate rahaturile decat sa te platesc pe tine.
- Mai gandeste-te ca de mine nu treci.
Ce mama naibii sa fac? Pai ce le place lor? Sa vorbeasca. Unii sa vorbeasca si mult mai multi sa asculte. Ia hai sa bagam o improvizatie scurta ca n-am nimic de pierdut.
Si incep; Fratilor dar chiar asa? Sint pedepsit ca vreau sa ajut un Nigerian. Ca saracul de el e plecat de mult de acasa si dorea si el un Craciun cu de-ale casei pe masa. Dar nu se poate. Cata bucurie puteam aduce cuiva, dar nu, am ales sa dam exemplu negativ taman pe cel bun. Tu ce o sa ai pe masa de Craciun? Yam, gari, plantane si toate astea ale voastre. De ce sa nu aiba si prietenul meu?
Ori de oboseala, ori de nervi, ori ca deja ma Nigeresc dar am tinut un discurs frumos. Cei din spate de la coada deja erau de partea mea si ma sustineau. Doua individe de la un ghiseu vecin au venit sa vada care-i treaba. S-au luat la harta scurt cu nesimtitul si hai la despachetat si scos din bagaje si hai sa-l facem macar de 41-42kg. L-am scos la 41 dar acum am o gramada de carat dupa mine, dar macar am trecut. Acum sper sa ajunga toate cu bine.

Ganduri din aeroport - continuare si final

Avionul programat sa plece la 8 PM a plecat la miezul noptii. Am ajuns in Lagos la 3 dimineata, m-am urcat in masina si am stat. Am stat inca o ora si jumatate ca escorta plecase cu altcineva.
Cateodata esti atat de neputincios la tot ce se intampla in jurul tau si orice ai face nu ai cum sa-i schimbi. Ce optiuni aveam? Sa astept pana or veni e singura optiune ca de plecat nu ai cum sa pleci ca ai de trecut prin cea mai periculoasa zona, exact la ora de varf a rapirilor si furturilor de masini. Asteapta Vivi. Asteapta. Ah, vrei sa urlii? Nici o problema, scoate capul pe geam si urla cat vrei. Te simti mai bine, nu prea, au venit mai repede? Nu. Ah, vrei sa-i suni sa-i bagi si scoti si ameninti ca-i dai afara si o sa ramana muritori de foame? Suna. O sa-ti inchida sau se fac ca nu aud.
Groaznic sa nu poti face nimic. Ca si cum pe linia de tren vezi locomotiva venind dar tocmai ce-ai realizat ca esti legat de sine. Ce faci? Asa ca ma pun pe asteptat. Trage aer in piept Vivi. Inchide ochii si trage un pui de somn. Da nici asta nu poti ca esti asa de nervos ca -ti sare inima din piept si ala micu necuratu deja a si aparut cu vocea lui pitigaiata si mieroasa in acelasi timp
- Mai ce-ar merge o tigara acuma. Vezi ca au la chiosc.
- Mai, pleaca mai de aici si lasa-ma in durerea mea. Tu chiar crezi ca ma apuc iar? Hai valea.
- Pai tu abia ce-ai zis ca vrei sa tragi aer in piept. Stii cum merge asta cu o tigara? Uns.
- Mai tu nu intelegi? Eu nu mai fumez!
- Da mai dar dupa un an jumate parca merge una asa. Ca sa te mai linisteasca maica. Face bine, crede-ma.
"Sir, au sunat astia ca mai intarzie." Ce ? Unde, cand? Vai adormisem si cat pe ce sa ma apuc de fumat. Mai Ekpo ia da ma sa-i sun eu putin si sa le zic vo' doua de la Solca. Mai si sun, si-i bag, si-i scot, si ridic tonul si ma burzuluiesc spre final total gratuit si cu o imaturitate totala "Si-am sa am grija mangerul tau sa te dea afara!". Am rezolvat ceva? Nu.
Am ajuns acasa la 5 si nu puteam sa adorm de nervi.  
au trecut doua zile si vreau sa duc fetele la aeroport. Rog sa mi se dea alta companie de escorta ca nu mai vreau surprize. Daca pe mine se mai poate experimenta la familie sa o credeti voi, nu ma risc. Bineinteles ca nu se poate si vin tot aia dar cu alt supervisor.  Mergem la aeroport, las fetele, ajut la check-in, ne pupam, astia regulamentar asteapta si ma duc acasa cu toate sirenele pornite. Acasa ajuns trebuie sa le semnez o foaie de parcurs. Doamna supervisor ma intreaba daca totul a fost ok.
- Pai asa sa tot mergi cu escorta madam. Tantalaul ala de acu doua zile m-a scos din minti.
- Stim povestea Sir. Toata lumea stie si rade de se prapadeste.
- Ce-ai mai femeia lui Dumnezeu, ca nu inteleg ce spui? Ce-i asa hazliu ca i-am spus ca vorbesc cu sefu' lui sa-l dea afara?
- Pai el e sefu! zice ea cu gura pana la urechi si cu sincope serioase de respiratie ca incepuse sa rada cu lacrimi. 
Uitasem, oricine e sef aici. Pana si in piata, ala de la taraba cu artizanat are carte de visita cu CEO, General Manager, samd
Va pup, o tuica de la tata si un Lokua Kanza e calea sigura de calmare si liniste. 

Ganduri aiurea in aeroport

Cum spuneam in "Ghici ghicitoarea mea" de acu ceva zile sau saptamani. AIR NIGERIA - nu stii cand pleci, pe unde pleci si cum si unde si cand ajungi.
- Sint in Douala si zborul e amanat 3 ore. La prima vedere oricine spune ca si ce daca, bea o bere, scrie pe blog si mai lasa smiorcaiala. Dupa ce o sa aterizati in Lagos dupa 12 noaptea mai vorbim. Soferul meu cu toata escorta inarmata in spatele nostru e ud complet. Eu nu, dar nici prea bine nu ma simt. E acea tacere suspecta in masina in care fiecare e cu ochii in patru prevenind dezastrul. Eventual o conversatie putin falsa despre vreme si alte nimicuri doar ca sa ne ascundem frica. Doar ceva saptamani in urma l-au lasat pe unul fara masina si fara bagaje la 5 dimineata. Dar vorba ceea, n-am furat, n-am dat cu parul deci mie n-o sa mi se intample.
- Avand in vedere invatamintele din "Up in the air", la care cred ca sint destul de bine antrenat si acomodat, rog sa mi se dea un loc mai in fata nu conteaza fereastra sau culoar pentru ca aglomeratia in Lagos e la control pasapoarte, deci vrei sa fii printre primii. Doamna se uita la mine, zambeste, se intoarce lent, usor spre spate, se uita peste ochelari la un coleg si foarte calm dar putin in zeflemea o arunca scurt "Auzi Jerome, domnul vrea loc pe scaun!" Ala, de se lega la sireturi sau repara banda, ca nu m-am prins, se indreapta usor cu mainile pe sale, se uita la ea, se uita la mine si molfaie intr-o franco-engleza "what seating? ce la free sitting!". No comment. Ce nu inteleg ei e urmatorul aspect. Partea cu "free seating" am prins-o de mult, problema e ca tu te asezi unde vrei dupa care vine o mamasa sau un de asta in pijama care insista ca o fii "frea seating:" da nu pe locul lui.
- Atat de mult m-am gandit la venitul acasa de parca am si fost. Mi-am imaginat totul in cele mai mici detalii cu toate bunatatile pe masa si revederea cu cei dragi. Chiar ma intrebam azi de ce ma mai duc ca parca abia am venit. Sau n-am plecat?
- A venit containerul. Dupa 3 luni pe mare si 2 prin porturi, in sfarsit containerul cu lucrurile nostre dragi a fost livrat. Surprinzator fara lucruri furate sau distruse ca la "shipmentul" de pe avion. Ma scuzati, nu-mi gasesc cuvantul. Nu poti sa spui pachet ca erau mai multe. Sa spui "transportul" de pe avion nu prea merge. Are cineva un dictionar de sinonime englez-roman? Ok, clarificam mai incolo. In sfarsit csa miroase a casa. Casa noastra. Canapeluta mea minune pe care adorm cu telecomanda in mana. Patul nostru. Adio saltea aruncata poe parchet. Bicicleta care abia astepta sa vada si ea strazile din Lagos. Si multe altele care nu am unde sa le pun. Mutatul e la fel ca bautura la nivelul profesionistilor. Cand te apuci serios de baut pe la o petrecere, cica e bine sa cresti gradele. Asa e si cu mutatul. Creste suprafata. Cum naiba sa intre o casa de 300 metrii patrati intr-un apartamnent de 200. Nu intra.
- Nu mai dezbat partea de mai sus ca am rezolvat-o, eliberand o camera. MARA A FOST ADMISA LA OXFORD!!! Mai ce fata are tata!
    

Ce se cumpara de pe strada

Ca peste tot traficul este infernal. Doar cateva artere mai de Doamne ajuta si toata lumea cu toate harburile si limuzine si motociclete si camioane si autobuze calare pe ele. Daca ai parte de un accident se blocheaza tot si aleluia. Poti sta si 2-3 ore blocat. Drept urmare comertul stradal e in floare. Cum se blocheaza de unde de ne unde iaca apar vreo 50 de baietani cu diverse spre vanzare mergand agale printre masini. Ce poti cumpara? Mere, pere, struguri, banane, biscuiti, conserve, snacksuri, sticksuri, apa, cola, bere, lapte, iaurt, ochelari de vedere, ochelari de soare, telefoane, CD-uri, DVD-uri, portmonee, curele, tricouri, suport de pantofi, sticlarie, seturi de pahare, cuiere, jucarii, afise, carti, batiste, ciorapi, paine, cozonac, cartele telefonice, prelungitoare, stechere, ca sa enumar doar de pe prima suta de metri. Prima data am cascat ochii cand l-am vazut pe unul ca vindea plicuri. Hai, un mar, o apa, un sticks hai chiar si o paine sau ochelari sau muzica dar ce mama naibii sa faci cu plicuri? Ma uit in jur si ma dumiresc instant cu un zambet larg. Pai aici e zona administrativa. O cerere, o aprobare, o atentie. Mai ales ultima, unde o pui? In plic, ca sa meraga totul uns. Bravo ma baiatule, destept.
La extrema cealalta,  doar ceva zile in urma ce credeti ca-mi vad ochii? Ce credeti de-mi cara unul transpirat complet printre masini si cu ochii iesiti din orbite de efort? O PENDULA!
Sa rad, sa plang? Ma si-mi mergea bietul de el cracanat de greutate dar cu oaresce speranta in ochi. Ma Kunta Kinte, mai omule, ce te face sa crezi ca atunci cand stau blocat in trafic o sa-mi cumpar pendula. Sa vad mai bine cum trece timpul. Sa-mi cante cucul din 5 in 5 metri? Bre frate tu nu vezi ca nici macar nu incape in masina?      

Am ras cum de mult n-am mai ras

Tocmai ce trecusem de faza cu pixul proaspat relatata si ma duc sus in cantina sa-mi iau pranzul. De la geam ai o priveliste foarte relaxanta. Este curtea si terenul de fotbal de la scoala de vizavi, mai tot timpul plina de copii care mai de care. Unii la fotbal, altii la un fel de inviorare, altii pur si simplu o trag de coada invartindu-se pierduti.Toti cam pe la 12-16 ani, deci vlajgani de acuma.
In spate un grup de 6 care tocmai incepeau un fel de PTAP. Mai tine careva minte costumul albastru si pustile cu aer comprimat cu care ne antrenam la .. na ca-mi scapa numele dealului din spatele cimitirului Evreiesc. Tataras! Gata inapoi in Africa, deci astia 6 se tot aliniau de zor, masurau distanta dintre ei si mimau pe loc un pas de parada. In fata lor unu mai inaltut care tot dadea din maini frenetic si cred ca sufla si in ceva fluier. Iaca mai vin doi in fuga si incep alinierea. Asta din fata tot nervos si agitat. Ceva nu era in regula, lipsea ceva. Toata actiunea se petrecea la marginea terenului de fotbal sub un copac. Si iaca asa pe neasteptate cad doi din copac direct intre astia aliniati, se scutura nitel si se inghesuie si ei pe acolo incepand alinierea cu mana stanga la 90 de grade.
Tot citesc si nu mi se pare hazliu acest post dar imaginea in sine a fost absolut totala.   

Frate, ai nevoie de nervi tari aici, nu gluma

Mi-am, impus regula de a nu scrie cand sint la birou. Dar acum, nu pot sa ma abtin. Simt ca explodez.
Stai frumusel la masuta ta si-ti vezi de treaba. Vine unu sa te intrebe ceva. Tu politicos, ca vorba aia joci in deplasare pe terenul lor, te opresti din ce faceai inainte si-i acorzi atentia cuvenita. Ma intreaba daca merg la nu's ce training si cam ce vreau sa mananc in pauza de pranz ca sa poata comanda din timp si sa bifeze el intr-un tabelas mototolit. Draguta la training nu merg ca nu am timp si chiar daca mergeam veneam cu pranzul de acasa ca voi in afara de pui cu orez si hot chili nu stiti sa mancati si altceva. Zice ok. Ia pixul meu de pe masa si pleaca. Stai bre asa, lasa-mi pixul ca-i al meu. Se intoarce usor din mersul lui lenes, cu privirea aia de copil plangacios care nu intelege de ce a luat bataie, ochi mari intrebatori, si-mi zice "dar mai am de completat in tabel Sir". Si pleaca. Pai oriunde in Balcani ai fi inceput o tirada de aia neaosa in care trecea baiatul prin toate alea si inainte si inapoi cu toate mamele si strabunii lui. Aici tre sa fii calm si sa evaluezi la rece. Merita efortul pentru un pix, chiar si fine liner? Nu. Sa-i fie de bine.
Mi-aduc aminte de primele zile. Acum ca nu fumez, rontai non stop si tre sa am pe birou ba un fruct, ba alune, biscuiti, ceva acolo. Aranjez pachetelul de biscuiti in stanga laptopului sa fie mai la indemana si dai cu spor la treaba. Vine timpul de meeting si dau sa plec cand "Mama", o batranica de serveste la cantina gen mamasa din "Tom si Jerry" se uita la mine, la birou, la biscuiti si zice. "Nu cred ca-i bine sa-i lasi acolo, o sa vina furnicile" Ce furnici mamaie ca n-am vazut asa ceva prin birou, si plec. Vin peste 2 ore, biscuiti canci. "Mama" calare pe un colt de birou, ca de aici face fiecare ce vrea, se uita la mine cu putina parere de rau si cu scobitoarea in coltul gurii mi-o trage scurt "Ti-am zis. Furnicile".   

Le place sa vorbeasca - Chairman (adica un fel de purtator de cuvant)

A vorbi frumos si cu cuvinte alese se cheama dar de la dumnezeu. A tine audienta in priza pentru 30 min fara ca vre' unu din sala sa comenteze se cheama talent. A vorbi mult si ai face pe restul, multi la numar, sa te urmeze si sa zica la fel ca tine se cheama preot. Si deasupra tuturor avem pe Chairman. Pozitia suprema in orice microcomunitate. O zi onomastica, un botez, adimtere universitate, crestere salariala, inmormantare, nunta, orice mare eveniment cere prezenta unui Chairman care va veni si va tine un discurs emotionant. Uneori cica vin 2-3 Chairman si tin un discurs mic iar la final audienta alege pe cel care va tine prelegerea suprema. Care a avut umor, care a folosit invataminte stravechi sau a facut referiri la Biblie e deja in pool position. E ca un fel de job in sine cu concurenta de rigoare, interviuri, demisii, restructurari asa ca ai face bine sa te pregatesti neintrerupt.
Episodul 1 - Introducerea
Am tupeul acu o luna sa contrazic un localnic referitor la niste termeni de executie pentru un proiect si de asemenea la relevanta unor elemente din cadrul proiectului. In mod normal, acasa ti s-ar raspunde ca ok sefu, las' ca ma mai uit odata peste proiect si ma intorc cu clarificari. Aici, domnul meu, mi se inroseste la fata dar ei fiind negrii nu prea vezi diferenta dar o simti dupa respiratie si ochii mai bulbucati, se ridica in picioare, trece in fata camerei si-mi incepe. Ca Moise cand s-a adresat multimii sa-l urmeze n-avea un plan precis dar stia el ca o sa reuseasca. A promis el ca va trece apa in 2 ore? Nu. A zis ca o va trece si a trecut-o. De aici am inceput sa pierd sirul ca a inceput sa se infierbante rau si deja vorbea intr-o amestecatura de englezo-pidgin- ibo de nu mai intelegeam decat din cand in cand vreun nume din Biblie. A terminat in aplauzele audientei si mirarea mea totala. I-am trimis un email dupa aceea. Da, inca lucreaza la noi dar a refacut planul.
Episodul 2 - Cu dedicatie
O colega de aceasi rasa si culoare cu mine, deja de 2 ani in Nigeria se pregateste sa se intoarca definitiv la Geneva. Motiv serios, insarcinata in 6 luni si nu vrea sa riste aici. Normal, se pregatest un tort mare si se alege un Chairman in pielea unui fost subaltern. Redau din amintite si traducere aproximativa ca eram in prima saptamina de Nigeria si cam greu de digerat accentul lor. "Draga C. , uita ca si momentul acesta al despartirii a sosit. Prin voia lui Dumnezeu vei avea un copil frumos. Dar acum e cazul sa afle toata lumea ca a fost si contributia mea." In sala stupoare, liniste de mormant. "Cu totii stiti ca eu si C. nu am avut o relatie tocmai buna. Zile si nopti neintrerupte petrecute la birou ca sa fie sefa C linistita. O sunam pe mama de 3 ori pe zi si plangeam ca un copil. Mama si ea plangea de numa numa ca vai de el baiatul ei sensibil, extenuat si oprimat de C. Si uita asa azi, asa maine, ma intalneam cu C, dadea cu mine de pamant, sunam mama si plangeam. Intr-o zi mama ma intreaba. Mai copile, ia zi tu, Madam asta are copii? N-are mama. N-are. Pai de aia fiul meu te freaca ea la cap. Ca n-are dupa ce avea grija. Las' ca ma rog eu de maine la biserica sa-i dea Domnul copii si sa vezi cum se linisteste treaba. Si uita asa peste o luna a ramas C insarcinata."        

Le place sa vorbeasca

- Alo, Oluwalu. Buna dimineata. Mai ce naiba se intampla in Burkina Faso de nu mai vindem mai nimic?
- Buna dimineata Liviu. Ce mai faci? Ce face familia ta? Toate bune acasa? Mara se simte bine la scoala?

Aoleo, iar am uitat ca aici nu intri asa direct in subiect. Incepi cu toate formele uzuale de politete, continui cu un dialog general despre una alta si daca mai ai bani pe cartela poti pune si intrebarea pentru care ai sunat. Una din formele de salut dimineata este "How was your night?". Oare pentru ca ne uram noapte buna la culcare si apoi vrem sa verificam? Oare am avut unde dormi azi noapte? M-au lasat tantarii si lighioanele in pace ca sa dorm? Naiba sa ma ia, chiar nu ma mai intereseaza, daca asa se face, asa o sa facem si noi. 

- Buna dimineata Oluwalu. Cum ti-a fost noaptea? Buna? Ma bucur sa aud asta. Si familia este ok? Da stiu ca sotia ta e doctor si chiar si asa nu si-a gasit un loc de munca. Mare pacat. Dar in rest e ok? Bine, ma bucur sa aud. Poftim? Ala micu respira greu? Pai du-l la doctor. Ia stai asa dar nevasta-ta nu-i doctor? Ah, stomatolog. Am inteles. Mai ti-as recomanda un sirop de patlagina dar n-aveti voi asa ceva pe aici. Poftim? Da noi sintem bine. Irina a inceput sa se obisnuiasca. Da, aveti o tara foarte frumoasa si oameni minunati. Da, si Mara e bine, ocupata cu scoala toata ziua. Daca mergem acasa de Craciun? Da, ne e dor de parinti ca altfel as sta la caldurica aici. Trebuie sa pleci? Ok, hai ca mai vorbim mai tarziu. La revedere.

Inchid si ma intreb, mai de ce pana mea l-am sunat. Ah, de vanzarile proaste din Burkina Faso. 

- Alo, Oluwalu. Am uitat. Mai ce pana mea se intampla in Burkina Faso de nu mai vindem mai nimic?
- Buna dimineata Liviu. Ce mai faci? Ce face familia ta? Toate bune acasa? Mara se simte bine la scoala?

Ghici ghicitoarea mea

nu stii cand pleci
nu stii cand ajungi
nu stii pe unde pleci
nu stii pe unde ajungi

Ajutatoare 1: intotdeauna locul tau e dublat

Ajutatoare 2: intotdeauna sucul tau la tetrapack nu are pai

Raspuns corect: AIR NIGERIA

Poza tip pasaport pe albastru

Pentru orice are legatura cu administratia sau ambasadele, obligatoriu ai nevoie de poze tip pasaport. Am venit cu o doza considerabila dar, 2 la imigrari, 2 la viza temporara, 2 viza Ghana, 2 viza Cameroun, 4 la Senegal, inca 2 la viza temporara ca am terminat cele 6 intrari acordate cu gratie de guvernul Nigerian si tot asa. Mai facusem inca vreo 8 poze acum o luna intr-un garaj jegos si au iesit niste poze spalacite dar se pare ca aici e vorba de cantitate nu calitate. Rog soferul sa ma duca sa facem poze si o ia el asa catinel pana la "Governor House". Asta e un fel de parc administartiv unde nu sta doar Guvernatorul ci si ministrii cu toata gasca administrativa corespunzatoare. Ca un fel de campus universitar, cladiri gen camine si un spatiu verde generos. Parca eram in Regie.
- Bre Christopher, sigur au aici fotograf?
- Da Sir. Toata lumea de aici are nevoie de poze deci gasim noi ceva.
Parcam si o luam la pas printre copaci. Eu vazusem ceva la parterul unei cladiri si o luasem repejor in fata.
- Sir, unde mergeti? Aici facem poze.
Abia atunci ma dumiresc ce se intampla sub copac. Nu vreau sa pierd timpul cu explicatii, pun poza direct, no comment.

Un copac, 2 calculatoare de pe vremea lui Pazvante, o imprimanta, un copiator vai de mama lui, un aparat foto si un fel de imprimanta mica pentru poze. Un adevarat birou la umbra copacului. Iaca vine si fotograful.
- Faceti poze tip pasaport?
- Da Sir. De care vreti pe rosu sau pe albastru?
- Pe alb, ca asa se fac pozele de pasaport.
- Sir, dumneavoastra alb, fundal alb, nu merge, n-am contrast. Pe rosu sau pe albastru, mai intreaba el odata fluturand doua carpe.
- Sir, faceti pe albastru, e mai frumos decat rosu, ma comenteaza din colt soferul.
Ok hai sa facem poze tip pasaport cu fundal albastru. Ia soferul meu carpa albastra sa o tina in spatele meu, sa am contrast. Da el e micut si nici cu mainile ridicate nu prea-mi acopera scafarlia.
- Mai sus, mai sus, se tot burzuluia pozarul la el.
Gata si poza, cat se duce sa o tipareasca la umbra, ma tot manca o intrebare.
- Bre si cand ploua ce faceti?
- Fugim Sir, fugim.
- Cu toate astea in spate?
- Ah, nu. Doar le acoperim si oprim generatorul.
Pe drum am inceput sa rad ca prostul. Tineti minte poza cu pozarul vis-a-vis de ambasada franceza?
Ia uite.

N-avea nici o legatura cu Franta cum banuiam eu la inceput. Esti negru? Fundal alb. Esti alb? Fundal albastru sa rosu, la alegere. Pentru contrast.    

Am vazut si Masai

Ne-am intalnit cu ei inainte de a ajunge in Africa. De la primele semne ca acolo va fi urmatoarea destinatie am inceput sa cautam informatii in toate partile. Nici nu mai tin minte cum am ajuns la cartea si apoi filmul "Indragostita de un Masai". Poveste simpla, ea din Elvetia impreuna cu prietenul in vacanta in Kenya. Pe un bac, apare el, Masai, inalt, subtire, tras prin inel, cu paturica pe el si margelute in parul impletit. Hormonii o iau razna, prietenul e trimis acasa iar ea pleaca in cautarea lui. A Masaiului. Se regasesc, si chiar daca va intereseaza ce s-a intamplat pana la sfarsit, luati cartea ca e pe rafturi in Carturesti.
Oricum asa pitoresti cum sint si aparent izolati de lumea inconjuratoare starnesc oarece curiozitate iar la intrebarea daca vrei sa vezi un sat de Masai raspunzi invariabil DA.
Zis si facut, hai sa vedem Masaii mama, ca doar n-am batut atata drum de pomana. Parcam in fata satului care spre intelegerea tuturor nu este ca satul lui Creanga si Ozana lui frumos curgatoare. E o chestie ciudata, mica, ascunsa dupa tufisuri. Afara ne asteapta Asam, si paturica lui rosie, care ne explica ce vom vedea in schimbul a 30$ de persoana.
Cam mult, dar induiosati de faptul ca o treime din bani se duc la constructia unei scoli conchidem scurt romanesc. Hai ba cu nu m-a facut pe mine 100$, ia sa vedem care-i treaba. Da nu putem ca tre' sa vina trezorierul sa ia banii. Asteptam pana vine fata, la fel de rosie ca Asam, care avea ceva dificultati cu numaratul banilor si care dupa doua incercari si o strangere ferma  a banilior intre degetul mare si aratator a aproximat exact suma si a spus ok, intrati. Adevarul era foarte simplu, tot satul era in trening, in casa sefului de trib, uitandu-se la "Numai Iubirea" si aveau nevoie de 10 minute sa-si traga margelele si paturicile pe ei. Nu bat campii, telenovela romaneasca e la mare pret in Kenya. La fel ca Moga in Nigeria.
Intram in sat care e de fapt un cerc ingradit cu vreascuri si cu o raza de vreo 50 de metri. Pe margine, casute mici, iar in centru un grajd pentru 350 de capete incornorate.

Si iaca asa toate femeile din trib frumos aliniate si impopotonate in fetele de masa ne iau in primire si canta o chestie ciudata guturala mai mult onomatopeic. Fara cuvinte, doar aha, ihi, aum, hii si iar ahhhh. Probabil limba animalelor cu care convietuiesc de atata timp. Ni se pun margelute dupa gat explicandu-se foarte clar, "Not a gift. You buy!".

Fac si eu o poza cu baietii, erau doar 2 ca restul erau pe imas cu caprele.

Cel din stanga a ghidul si vorbea ceva engleza dar stalcita rau de tot. N-avea urechile gaurite ca vrea sa mearga la scoala si sa se faca pilot. Sa aduca turisti in Masai Mara.
Urmatoarea etapa e vizitarea unei case. Casa, daca putem sa-i spunem asa, are 2 pe 2 si poate gazdui o femeie, ceva copii, 5 capre si un barbat, atunci cand trece pe acolo in vizita. Uitasem sa va spun, astia chiar daca nu-s musulmani au cam 5 - 6 neveste functie de numarul caprelor. Aici in sat erau 5 familii. Drept urmare o gramada de copii, de la cele 25 de neveste, care mai de care mai zdrentaros.

Casa se face din chirpici, nu caramida, iar amestecul de pamant cu baliga se indeasa pe o structura din nuiele. Casa si-o face femeia singura ca barbatul e chiulangiu sef, e ca un leu. Urmeaza modelul din natura unde leoaica vaneaza dar primul la mancare este el, leul.
Sincer, bojdeucile razesilor ar fi castele pe langa cotetele astora. Toata chestia asta, ca nu pot sa-i spun casa are doar un singur gemulet pentru aerisire si gandeste-te ca imparti cotetul cu 5 capre.

Deci, cum intri in fata e camaruta unde tii caprele. In stanga e living-ul, cu cate un pat de o parte si alta a focului. Undeva mai in dreapta, in spatele caprelor cum ar veni, e patul barbatului, ca deh e mare sef si nu imparte camera cu nevasta si copiii.

Inclus in pret avem si o demonstatie de cum fac Masaii focul fara chibrite, doar frecand doua lemne. Macar sint cinstiti si recunosc ca folosesc chibrite sau bricheta dar asta e asa, pentru spectacol. Si se chinuie, si o freaca, dar nu prea iese fum, dar vine altul mai decis si cu ceva mai multa experienta si reuseste. Din toata povestea astea pe mine m-a amuzat ciudatul satului. Un tip fashionable ca sa-i spunem asa caci in timp ce toti erau regulamentari cu paturica rosie, el avea una plusata, cu ursuleti si pe care scria LOVE la fiecare al doilea patratel. Cool.

 La final un mic bazar ca sa mai lasi si alti bani acolo. Mi-am luat si eu o paturica.

 In concluzie, niste puturosi din toate punctele de vedere. Pur si simplu nu vor si nu au nevoie de mai mult.

Asta in cazul in care ceea ce am vazut erau intr-adevar Masai.

Simpla poveste de pe drum

Ca sa ajungi de la Nairobi la Fairmont Camp sint cam 200 si ceva de km. Cam 36 sint gen drum de tara la Romanica. Pietros de-ti sar rinichii in toate partile. La aceasta senzatie placuta contribuie si faptul ca onor mijlocul de transport un adevarat jeep Toyota Landcruiser generatia Daktari are suspensia doar pe foi de arc. "Engineer to last, Build for Africa" zice un sticker mic. Soferul s-a suparat cand a fost intrebat de varsta masinii si apoi ne-a lasat masca spunand ca e ca noua, are doar 2 ani. Ma rog, invariabilul se produce si facem pana. La naiba in praznic. Mai jos de noi la 100 de metrii era un put de apa unde mai veneau unii cu magarii la adapat iar mai sus 3 vlajgani dadeau la tarnacop in malul de pamant sa scoata pietre pentru casa.

De unde de neunde iaca apar doua fete carand niste vreascuri. Pna sa le facem poza si sa incercam sa vorbim ceva cu ei se adunasera deja o duzina de copii. La inceput le-am dat la cele doua fete cate un Milky Way, dar cum copii tot apareau de peste tot am ramas repede fara. Mi-am adus aminte ca luasem banane de la micul dejun sa avem pe drum. Le-am dat si pe alea dar tot nu au ajuns la toti. Eram putin cu sufletul neimpacat ca nu aveam mai mult. Nici o clipa nu s-au repezit la tine sa-ti ceara ceva sau mai mult cum ar face ai nostri tuciurii. Au stat cuminti si daca le dadeai bine, daca nu tot bine. In momentul in care au vazut ca nu mai am ce sa le dau au inceput sa-si imparta din ce au primit.

Cu roata a fost simplu pana s-a rupt cricul dar baietii de pe deal cu tarnacopul ne-au ajutat si am reusit sa plecam mai departe.

Fara cuvinte

Spunea cineva si cred ca am repetat intr-un post mai vechi " You'll fall in love with Africa only after your first night under clear sky and seeing both sunrise and sunset". N-am dormit sub cerul liber, doar in cort (ma rog in regim organizat) si am vazut apusul. Si mi-a placut. Esti atat de mic in acea savana imensa iar toate umbrele si culorile fac parte dintr-un spectacol ireal.

Roman sa fii, noroc sa ai!

Safari.
De ce mergi in Safari? Pai ca sa vad animale. Si sa ma simt bine. Si sa ma si odihnesc. Si sa fac si niste poze sa am ce arata la lume. Cu primele trei totul e ok. Cu ultima e cam belea ca ai intrat in competitie. De cum ajungi se va face diferentierea clara a unui DSLRist fata de point & shoot. Adica un aparat profi versus camera mica luata de la Mall, eventual asortata cu bentita sau esarfa. Daca intri in prima categorie, subiectul prinde conotatii nu rasiste dar pe aproape. Canonist sau Nikonist? Ce esti tu ma, Sony? Dar cine ti-a dat voie sa te joci aici la profesioniosti in curte? Ia fa pasi in spate acolo cu fetele cu tocuri si gentuta asortata. Ii las sa se bata in a cui e mai lung(a), ma refer la teleobiectiv, si cati megi si giga si raw si jpegi cui mama lui i-a facut.
Ei, in echipament complet de pe prima pagina de National Geographic, asortati la kaki sau bej, cu vestute si pantaloni cu buzunare umflate, ditamai rucsac cu 7 obiective de schimb + filtre si deja un tun de 1000 montat pe camera. Nu zic ca nu le iese. Sint buni. Jos palaria. Genul de oameni rabdatori care pierd o saptamana pentru setarea absoluta la fel ca un surfer in asteptarea valului perfect. Si stau asa rabdatori in speranta unei fotografii de antologie.
In timpul asta, eu, norocos dupa cum ma stiti, prind imaginea de colectie. Doi lei facand sex in spatele masinii. No comment.

  Esti sony, ai parte :)

Rola 1 dubla 22

Am tras si eu cu urechea la ceva vorbea turma.

Auzi mai dureaza mult sezonul turistic ca m-am plictisit de trecut raul incolo si incoace mimand migratia. Ca sa nu mai spun ca imbecilul de crocodil a incurcat replicile in ultimele zile si a inceput sa muste. Da nu vine o data sezonul ala ploios sa ma retrag si eu in glorie in grajd si sa dorm si eu ca omu frate. Hai tine pasul ca ne impiedicam unul in altul si ne facem de 2 lei in fata lu' domnu de la National Geographic.

The coast of no return

Calm. Totul cu mult calm. Si fara graba. Da?

Cool down in Africa. Nu am mai apucat sa va spun despre experientele cu mutatul in casa noua. Program initial; Sambata se livreaza mobile inchiriata plus frigiderul si masina de spalat de la Samsung. Pardon si aragazul. Mobila zice ca vine pe la 9 iar frigiderul la 12. Aplic regula timpului African si ma duc la apartament la 10. Se pare ca regula mea nu a luat in considerare ca luna era in patrarul descrescator si era si o sambata ploioasa. Drept urmare Samsung ajunge la 13:00 dupa ce trimit soferul dupa ei ca s-au ratacit. Pun totul in mijlocul casei si pleaca. Bre, cutiile, o proba ca sa vedem ce avem in cutie si cum functioneaza. Ecou. Vorbeam singur. Casa nemobilata. Ecou perfect. Intre timp mobila canci. Sun. Raspunde ca vine imediat. Sun dupa o ora. Sint chiar la colt, vin acuma ce atata graba. Si vin. Un papuc cu o masa si 6 scaune. 2 deja rupte. Mai baieti, mai razesii lu’ cui mama voastra va facut! Voi credeti ca am timp sa mutati o casa cu un papuc? Master, camionul e defect, se repara acum si pana la 15:00 totul e gata. Pana la 17:00 am dormit pe doua scaune si din pacate cand m-am trezit era totul la fel. Drept urmare luam tonul de stapan alb si incepem sa-i bagam si scoate din alea sfinte. “Acuma master. Ai mila. Santem pe drum.” Si iaca vin baietii pe o ploaie de rupea pamantul in acelasi papuc cu o canapea in bena si doua fotolii pe lateral toate acoperite de doua saltele. Ma uit la ei. Inspir. Expir. Ma gandesc la pajistea verde de acasa si la Goa. Coffee shop Goa din Amsterdam nu plaja cu acelasi nume.  Dupa ce am un puls decent le spun “ Mai baieti, cum credeti voi ca o sa pun in casa saltelele astea ude?” Ia spune tu ce mi-au raspus. Una din trei. Nu o sa ghicesti. “Master is not our fault. Look, is raining!”. Vrei sa traiesti aici? Vrei sa-ti fie bine? Atunci “Cool down”!

Sint fericit

Sint fericit. Pur si simplu fericit. Si atata tot. Am insistat pe o mica pasiune si am primit un premiu mare chiar inainte de a fi acordat. Sint mandru ca am fost selectat in Top 10 Lost in Lagos, concurs de fotografie. Chiar nu ma intereseaza daca am castigat sau nu. Nici nu am apucat sa merg la Palm cand au fost anuntati castigatorii. Pai si daca ma votau toti romanii tot sint mai putini decat astia din Lagos. Sint fericit ca am poza expusa. Sint multumit ca am poza tiparita ca “vedere” era sa zic post card. Si mai ales sint mandru ca ai mei sint mandri cu mine. Multumesc Neli si Mara pentru tot.    

Colours of Cameroun

Firts Time (scuze am vrut sa scriu First Time :))

Hey Liviu, what was for you "first time" in the last 8 weeks?

- first time in Lagos

- first time in Nigeria

- first time in Dubai

- first time in Kenya

- first time in Nairobi

- first time in Ghana

- first time in Accra

- first time in Kumansi

- first time with Kenya Airways

- first time with Air Nigeria

- firts time with regional Air City Link

- first camel grill

- first time smelling crocodile grill (sorry but was not looking good)

- ....... and a lot of other first timers to come

Enjoy AFRICA

Timpul african

La fel cum spuneam si intr-un post precedent, trebuie sa te adaptezi la realitatea locului. Una din ele este cea a "timpului african". Daca in toate aspectele profesionale, adica la birou sau alte intalniri de afaceri o intarziere de 15-30 minute e considerata normala, in viata sociala a intarzia e un lucru bun. Se intarzie bine de tot. Pai ce vrei sa fiu primul? Sa creada astia despre mine ca-s nehalit. Daca e la 7 pai o sa apar si eu pe la 9 cel mai devreme dar mai sigur la 10.

Cu toate cele de mai sus te poti obisnui, dar ce facem cu avioanele? Nu respecta nici o regula. Trebuie sa fii la aeroport cu cel putin 2-3 ore inainte caci toate bagajele se inspecteaza manual. La cele 3 ore mai adaugi 2-3 ore drumul pana la aeroport caci nu stii niciodata cat poate dura. In mod normal e 45 de minute dar au fost si cazuri in care a durat 4 ore. 

Am avion la 11:25. Am ajuns regulamentar la 8:30. Surpriza, avionul va pleca pe la 4-5 in cel mai bun caz. Nu te poti intoarce acasa caci  nu ai timp. Sa ma duc la birou ca dupa aceea sa fug dupa un avion care nu stiu cand va pleca, n-are rost.

Viva la Business Lounge.  

Live music

Am iesit aseara in oras. Ni s-a recomandat un bar foarte popular pentru muzica live.

Locatia - O casa cu doua nivele si gratii duble la fiecare etaj. La parter cred ca era magazia si bucataria, era cam intuneric si nu am vazut bine. Urcam pe  o scara ingusta si cu dalele roase, aproape rotunjite de atata trafic. O sala in forma de L. Ambient gen birt Vatra Moldovitei acum 7 ani. Ala cu fete de masa. Intr-un colt formatia care canta de zor ceva gen evergreen. Parca eram la o nunta din studentie cu formatia in costume lucioase cu ceva Santana pe fundal. Ne asezam la o masa de 8 persoane, noi fiind 3, dar era singura mai aproape de scena. Toata lumea cu ochii pe noi si atunci ne dam seama ca santem singurii albi din local. Oups. Zambeste si fii prietenos. Luam un rand de beri si ne prefacem ca deja Santana ne-a intrat in sange si ritmul curge prin venele noastre de albi pacatosi. Urmeaza un potpuriu de Goombay Dance Band sau BZN. Cam tras de coada si deja ne intrebam ce cautam aici si ce naiba e in capul expatilor care au recomandat locul asta. Ok, hai mai bagam o bere si ne caram. Intre timp 3 fete, inalte si bine facute, imbracate la fel in rochii scurte negre si cu o curea lata be talia ingusts si bentita rosie in par intra in bar atragand toate privirile. Ehehe iaca incepe petrecerea, astea's or formatie or dansatoare. Error. Promotorite BAT (Marius mama auzi?). Nu fumez deci n-am treaba. Ok, deci hai sa terminam berea si sa o tulim de aici ca nu-i de noi. Tot cu ochii dupa curele si bentite nu am vazut cand un baietas in pijama (costum local) preia microfonul si incepe sa cante. Taticule. Paul Simon si Lady Smith Mombazza curat. Ritm, pasiune, eleganta, ce mai. SUPERB. Ma rog nu comentez si nici nu vreau sa va impun aceasta muzica care e o combinatie de reggae cu local music. Intr-o viata anterioara am fost pe aici si de aia-mi place. Plus ca muzica n-are valoare daca nu-i vezi. Miscari aproape imposibile pentru noi. Muzica ne-a prins repede si berea curgea mai bine. Prima leopardita se aseaza pe nevazute la masa noastra in colt si se uita gales la noi. Nu trec doua melodii ca o gazela si o girafa se aseaza si ele. Cand a venit si ghepardul deja era cam clar pentru toti ca nu prea stam bine. De felul lor domesticite. Nu sareau la om dar am profitat cand pijamaluta a terminat de cantat inlocuit fiind de o rinocerita ce canta Mariah Carrey. Am platiti si la revedere.

A fost frumos. Trebuie sa mai mergem. Dar tot asa pana la 11 seara ca dupa aia ies animalele de prada.   

Cum se schimba pasaportul in Nigeria

- Buna ziua, sint Liviu, am ajuns si eu aici, bla, bla, bla, o sa lucrez in Nigeria si stau in Lagos, si vreau sa ma inregistrez si eu la ambasada RO ca sa stiti de mine.

- De unde aveti numarul asta?

- De pe site.

- Pai vedeti ca aveti acolo o adresa de e-mail. Aia lunga cu yahoo in coada. Va treceti acolo toate datele.

- Da, multumesc de lamuriri. Dar mai am o intrebare. Pot sa-mi schimb p[asaportul aici in Nigeria? Am mult de calatorit si nu mai am decat 4 pagini.

- Da se poate. Da trebuie sa veniti aici la Abuja. Personal, ca trebuie sa va luam si amprentele. Platiti ce aveti de platiti si se rezolva.

- Perfect. In cat timp se poate elibera?

- In trei luni.

Inghit in sec si sper ca n-am auzit bine.

- In 3 luni ati spus?

- Da, in 3 luni. Da veniti dupa 8 Septembrie ca acum sintem in concediu.

Dragi Romani, nu care cumva sa fiti rapiti, batuti, agresati sau omorati in Nigeria in perioada 15 Iulie - 8 Septembrie ca baietii de la Externe sint in vacanta. 

One way ticket

Au trecut 3 saptamani de cand am aterizat aici si totul pare ok. Deocamdata. De data asta am zburat cu Turkish pentru ca eram curios sa aflu si eu ce e in spatele acestui mare tam-tam pe care-l fac in ultima vreme ca sint compania #1 in Europa. Am gresit din doua puncte de vedere.

1. Nu am luat in considerare traseul pe care o sa zboare iar in momentul in care a survolat Thassos trebuie sa recunosc ca s-au umezit putin ochii.

2. Zborul e foarte lung. Avion vechi care deserveste 2 locatii, Lagos si Accra. Serviciile au fost ok dar degeaba ca masa mea era rupta.

Ok, una peste alta a fost foarte bine iar la pret trebuie sa recunosc ca sint imbatabili. Una mie Euroi one way ticket business. Pe LH, BA, KLM, AF toate ofertele erau intre 3 si 4 mii. O mica diferenta.

Am inceput sa ma obisnuiesc cu stilul vietii de aici si totul nu e chiar asa de imposibil. Oamenii sint amabili si chiar binevoitori. E foarte greu atunci cand asteptarile sint putin peste ceea ce-ti poate oferi locul. Trebuie sa faci un mic efort si sa-ti resetezi modul de viata. Partea cea mai grea nu vine doar din lipsa serviciilor pe care le ai in Europa ci mai mult din faptul ca te poti simti izolat. Tu si apartamentul tau intr-un frumos compound. Exista viata si in afara compoundului dar trebuie sa o cauti si sa intelegi ca nu poti face tot ce vrei si la ce ora vrei. Aici ma simt putin stingher caci tot timpul depinzi de un sofer. 

Daca ar fi un cuvant sa descrie experienta din ultimele 3 sapatmani acela ar fi VIBRANT. Tot timpul se inatmpla cate ceva Acum esti sus, acum esti la pamant. Razi de te prapadesti si in juma de ceas i-ti vine sa te duci in camera sa plangi.

Mi-am facut un obicei de a cauta sa vad lucruri noi. Drumul pana la birou e destul de plictisitor dar in loc sa stau cu ochii in Blackberry caut sa fiu atent la ce-i in jurul meu. Sa vad acea imagine care spune mai mult despre Africa decat mizeria din jurul tau. 

Imaginea de Miercuri dimineata. 3 frati aliniati in fata casei, in pielea goala si mama lor care le turna apa dintr-o galeata scorojita sa se spele. Aproape ca luceau in bataia soarelui. Erau ca niste statui de abanos. Mai incolo, prin noroi, un barbat imbracat elegant cu pantalonii suflecati si pantofii in mana in drum spre statia de autobuz.     

Sint acele imagini care pot spune o poveste si care dezvaluie mult si din sufletul locului.
Una peste alta e bine.

Lagos - ziua 4

Deja am inceput sa recunosc drumurile si calea spre casa. Deja am semnele mele fie ca e vorba de tarabe, banci sau oameni.

Avem o completare de toata stima referitoare la postul de ieri cu baiatul ala adevarat cu birou si cerbisori la adapat. Se pare ca n-am fost atent la toata povestea. Omu are o firma de succes, botezata probabil dupa nevasta, Bella, si a vrut omul sa aiba in curte un birou identic cu ala originalu din Victoria Island. Adica sa se simta ca acasa pardon ca la birou. E un fel de imbunatatire a productivitatii in aceasta lume rea a globalizarii. Adica lucrezi de acasa dar de fapt esti la birou. Cel mai nasol e de micii negrisori care lucreaza pentru el si niciodata nu stiu unde sa mearga si asteapta cu telefonul in mina calare pe okada un semn. La birou sau la birou acasa?

Stau cu totii intr-o intersectie intreband? Unde, unde, unde?

Inchei cu un interesant "Order by Police"

Cer scuze Norvegienilor

Acum un an ma zborseam la Norvegieni ca toate lucrurile sint absurd de scumpe. Oficial va rog sa ma scuzati si-mi retrag toate cuvintele. Va rog poftiti in Lagos unde intr-o terasa sau cofetarie ce naiba o fi, ma rog putin mai curata, ca e doar ptr albi si ceva colorati mai cu buzunaru gros. 1 sandwich + 1 pizza mica + 2 fresh + 1 expresso + 1 capucino + 1 apa = 68$. La fel ca in New York in Central Park. Pai de 110 Leva ..... dar ma rog aici nu e Bulgaria asa ca pofta in cui.
Avantajul aici in Ikoyi este ca stai pe malul apei si cand vii seara de la munca te urci in barca si contribui la cosul zilnic. Cu ce o pica.

  

Lagos - ziua 3

Nu prea am chef de scris azi. Pun doar poze. Sint cam obosit. Totusi umezeala asta constanta o face bine la ten dar parca te scurge de puteri. Sa simti totul ud pe tine de parca tocmai ai facut dus imbracat nu e chiar foarte confortabil.
Am inceput ziua ca ieri. Ia-l pe Stephen de unde nu-i. Unde esti bre? Sorry sir is raining. Ba asta-i scuza? Sorry Sir is raining and I had a flat tyre. N-am mai continuat ca se apuca de segmentat masina.
Am vazut ceva apartamente si cu gandaci si fara si case cu soparle si fara.

Cu vedere la mare sau fara.

Vecinii sint nemaipomeniti. Toti nigerieni cu stare. Bat palatele de la Strehaia de departe. Asta de mai jos e biroul unui MD de la o firma de Telecom. Adica are birou la el in curte. Biroul lui ca sa nu se amestece cu gloata.

 La asa birou ai nevoie si de o casa pe masura. Ca are 24 de camere si 32 de bude nu ne mai impresioneaza ca avem si noi de astia. Dar intrarea e de basm. Basm mioritic. Cerbisori la adapat.

E adevarat nu? Asta trebuie exportat la noi. Saracul nu-si da seama ca a gresit tara.
Nu va mai spun nimic de trafic dar am de facut o corectie importanta. Motoreta numita in limba lor "okada" costa nu 2000, ci numai, ia spuneti un pret, nu 900, nu 600, doar 589$. Oferta speciala pina pe 15 iunie.
Dar cum mai spunem sint simpatici. Nu se oftica la pozat, chiar le place si zambesc.

 N-am reusit sa-i prind cand trec prin balti, sa-i vezi atunci pe toti cu cracii-n sus de parca ar fi carabusi intorsi pe spate. Am ramas dator cu vulcanizarea.

In rest nimic deosebit. Toata lumea doarme la umbra. Pe okada, sub okada, pe masina, in masina, sub camion, pe scaun sau pur si nsimplu acolo unde l-a prins Mos Ene. Batuta'n cap cu stil.

Astia de mai sus cica repara roata stanga spate. O chestie care la Bosanci o faci in 6 ore cu 2 baieti. Aici sint 10 si si-au construit casa in jurul masinii ca e mult de munca frate. Unii chiar vor sa iasa la pensie de aici.
Dar speranta moare ultima. Tanara generatie vine tare din urma.

Lagos - ziua 2

Ziua incepe cu prima intalnire cu punctualitatea nigeriana. Desi doamna Irene (airin, da? ca e din uk) intarzie doar 10 minute se pare ca nu putem pleca pentru ca nu venise soferul nostru. A inteles oare ca trebuie sa fie aici la 9? Ba, eu asa i-am spus. Da parca molfaise ceva de birou. Ia sa sun. Sun si-mi inchide. Mai sun odata, raspunde, molfaie ceva si-nchide din nou. Mai tu-ti papucii tai. Sun din nou si nici nu-l las sa spuna ceva ca ma reped la el sa vina urgent in fata blocului ca vede el ce pateste. Intre timp mai vorbim putin cu doamna care din pacate era si este putin cam pierduta in spatiu aicea. Cred ca si noi stiam la fel de mult cat stia si ea. Suna telefonul si ghici, era Stephen soferul, care-mi aducea aminte ca el e deja jos si ca eu ce fac, nu cobor? Bravo bre, ai personalitate, ha?
Din nou la drum pe strazi si dupa cum va spuneam si ieri spectacolul strazii e ceva fantastic chiar daca 9 dorm sau motaie tot vezi 1 care munceste.

 Din 100 in 100 de metri e unu cu un compresor mic. Aia-s vulcanizatori ca la ce jafuri de masini si cauciucuri au, fac pana una doua si ca sa nu mai misti masina te uiti in stanga te uiti in dreapta si mergi la cel mai apropiat. Ma intrebi daca vine vreo unul la tine? Adica asa din proprie initiativa? Vezi de treaba, aici e cald, vrei sa transpire? Bai au o lentoare ceva de speriat. Mi-aduc aminte de tiganusul din Romana in 1982, la Romana, asteptand troleul 88, care m-a intrebat " nenea, nu-mi dai si mie banul ala de pe jos?"
Strada e totul, aici e casa lor, slujba lor, totul. Traficul e infernal si poti sta blocat chiar si ore bune deci comertul ambulant e in floare. Misti un metru si inca unu vine la geam. Cartele prepaid, apa, alune, portocale, ceapa, banane, ananas, ochelari, toata mama bazarului chinezesc e aici in strada. N-am prea vazut cu Coca Cola sau Pepsi. Alo, Moscova, faceti si voi ceva? Dar ca sa inchid aceasta mica paranteza. Va aduceti aminte de Quick Cola? Exact, aia mai mult lipicioasa decat racoritoare. Asa e Coca Cola aici, poate putin mai acidulata. Inca o data mitul cu reteta secreta si acelasi gust in lume se duce pe apa sambetei.
Revenim la aglomeratie si traficul mare de motorete.

Totul e miscare, perpetua miscare. De aia a si aparut si businessul cu motorete. Motorete care se trimit in cutii din China, dezansamblate. 2000$ bucata. Si placerea sa ti-o faci tu cu mana ta. Apoi apare un smecher care are 5-10 motorete si pe care le pune la produs. E ca un fel de dispecer si se pare ca trimite oamenii acolo unde chiar e nevoie de ei.

Cand intram acum la noi pe insulita am trecut pe langa unul de-i urnea pe toti la munca. Probabil le baga speachuri de alea motivationale cu hai baieti trageti tare sintr-o buna zi o sa aveti afacerea voastra, bla, bla.   

Pacat ca-i perculos ca ar merge mai bine pozele de pe motor decat alea din masina. Si cu putina indemanare invatata la scoala de smecheri de la Suceava as putea suti ceva de pe tava domnitelor.

   Sau de pe taraba.

Am cumparat banane totusi. De pe strada. A cerut 500, le-am cumparat cu 300 (2$) un snop mare cu vo 15-20 banane. Nu-i ieftin. Oricum si soferul a zis ca pe insula preturile sint umflate bine ca aici si nt aia mai bogati dar daca mergi pe continent in Market 12 acolo e mult mai ieftin.
E ceva politie pe strazi dar mai multe genul de patrule care fac tot felul de filtre. De altfel borcanele lor sint goale, probabil dorm la umbra.

In general lumea e pasnica si binevoitoare, zambitoare. Am surprins si un tepar clasic de Colentina care statea la o masa cu niste japonezi vorbind la telefon si vorbind tare " 50 de mii? oricand my friend. da-mi un pret bun si rezolvam. da, in cash te pot ajuta cu maxim 200. da ma, da mai pune si tu inca ceva acolo ca nu-mi misc curu pentru maruntis." Doamne, parca eram acasa.
La prima casa pe care am vazut-o azi nici n-au trecut 15 minute ca ala deja suna sa ne intrebe daca ne-am hotarat ca deja are un cumparator in casa cu cashul pe el dar el ar prefera sa ne aiba pe noi vecini. Clasic, clasic de Berceni. Sint simpatici. Incep sa ma distrez. Dar dupa aia ma uit in jur si-mi trece.
Ca sa nu va spun ca asta cu casa nici macar n-a maturat inauntru si era plin de gandaci de 5 cm bucata.

Hai ca  nu vreau sa plangeti, poate fi si bine. Apartamente mari, cu vederea la mare, piscina, fitness, barbecue, tenis, squash.

Inchei cu o ultima poza. No comment.



Caracal de Nigeria

Priviti si voi. Ce vedeti in dreapta trebuia sa fie continuarea parcarii si intrarea in alta parcare subterana. Ghinion, vecinul a mutat gardul. Ma uit. ma minunez si deja ma simt ca acasa.

In oras ziua 1

E altfel. Cu totul altfel. E Africa. De fapt retrag ultima afirmatie. E Lagos. 14 mici orasele care s-au extins formand ceea ce astazi e un conglomerat de 15 milioane. Adica Serbia si Bulgaria la un loc.

Am plecat de dimineata sa exploram putin farmecul locului. Prima destinatie Leki Market. Locul de unde trebuie sa cumperi fructele si legumele. Bune, gustoase si proaspete. Aveau si praz si patrunjel si ridichi albe si busuioc si menta numa buna de un mojito.Am gustat azi un mango. Cel mai bun din viata mea. Portocalele sint urate dar cica foarte bune la gust. Incercam maine.

Atmosfera e similara cu orice bazar in Romania acum 20 de ani. Inghesuiala, mizerie si speranta fiecaruia de a face vanzarea zilei si a hrani copilasii ramasi acasa. Nu sint in poza dar vreo doua vanzatoare ar face furori in pagina 5. Subtiri, inalte, fund bombat.

Orice pret e umflat de cel putin 3 ori. Negocierea e decenta si chiar in limitele bunului simt spre deosebire de Cairo unde te alegi si cu un sut un fund daca nu platesti cat vrea ala. Sint insistenti dar nu agresivi. A stat unul langa mine 1 ora sa-i spun cat dau pe niste tablouri facute din aripi de fluturi si frunze de banane. 

Mai sus ceva artistic facut prin ploaie si plasa.  

Sculpturi, picturi, masti, mobilier, materiale, perle, corali. Paradisul targuielii. Pacat ca n-avem tren de la Lagos la Bucuresti ca va puneam ceva la mecanic.

Sa revenim la ale noastre si imaginea strazii aici in Lagos care e speciala. Circulatia e infernala poate ca si pentru simplul fapt ca un carnet de conducere se da in 10 zile. Spectacolul strazii e fantastic. Oameni care dorm sub copaci, motociclistii taximetristi, maxi taxi, politisti desculti, vanzatori ambulanti, coafor in aer liber, cersetori (dar nu foarte multi).

Au si mall. Cam ca la Falticeni dar cu preturi de Moscova. 

Am mancat la un restaurant al unui hotel facut de francezi in '77 si cam tot de atunci nerenovat. Am incercat si din mancarea nigeriana dar a fost absolut imposibil. E inuman de iute. Ar face si un mexican sa roseasca. De pe terasa vezi ceea ce am numit "ebony & ivory". Pe de o parte Victoria Island cu albii comasati aici iar dincolo pe continent ceilalti.  A se observa toaletele Toi-Toi puse din 3 in 3 case. Nu cred ca sint de la primarie ci mai degraba business privat.

Nu prea am avut curaj sa fac prea multe poze azi. Doar asa cateva din masina. Maine mergem sa vedem ceva apartamente si sper sa pot face mai multe poze.

A inceput ploaia din nou si toarna de sus cu putere pe acoperisul de tabla din santerul de vizavi. Na ca acum stiu ce sa fac cu dopurile de urechi luate din trusa Lufthansa.

Pe maine.

Original post pe email

Incurajarea lui Tudor ma face sa public si mesajul original si sfatul sau.

Tudor said " Sa nu uitam ca Sir Lurpi e un mare scriitor, cunoscut in urpime pentru realismul sau literar, asa ca acest mail este doar inceputul cartii (pot sa divulg Lurpi?) de viitor mare succes " 'De la IMUS la Lagos". Sinteti martorii creatiei unei capodopere.
Asteptam cu sufletul la gura capitolul II : 'In oras'.
Sir Lurpi, stai linistit, nu s-a nascut inca africanul care sa se puna cu suceveanul!"

Liviu said:

O zi mai tarziu am ajuns si noi. Ca am avut mai mult de zburat. Va pun doar o poza din apartamentul in care stam. Nu vrem sa va speriem asa din prima. Primul soc a fost cel cu pisatul in strada. La barbati cel putin. Iti vine sa te pisi? Te opresti. O scoti si rezolvi problema. Inclusiv soferul nostrum dupa un scurt “Wellcome Sir” s-a intors cu spatele si s-a pisat, Nonsalant, relaxat, cu capul intors usor spre noi si o privire a la “ ba aici eu sint sefu si ma pis unde vrea muschiul madularului meu”. Noroc ca am dat mana cu el inainte de usurare.
Trei pe bicicleta, trei pe motoreta, 25 intr-un VW transporter din anii 70. Imbracti in pijamalele lor colorate si fetele cu cocurile alea mari aranjate din materiale textile sau hartie (dupa posibilitati).
Saracie, foarte multa saracie. Si probabil n-am vazut nimic din ce am putea vedea.
Apoi a inceput ploaia. Aici ploaia nu e cu stropi. Domnul Dumnezeu prin imputernicitul lui in ale ploii Domnul Sf. Ilie, toarna dintr-un lighean, cada sau butoi. E o perdea de apa. Nu vezi cladirea de vizavi.
Si tuna tata cum numai in filme poate tuna. De sus, de jos din stanga de peste tot. Si totul la 30 de grade constant.

Peste juma de ora iesim in oras. Doamne ajuta.

Am ajuns si aici

Prima fotografie de la fata locului. Am trimis deja mesajele pe mail si nu vreau sa ma repet. Nu e raiul pe pamant. Dar nici iad. Nu vreau sa incep cu pozele lacrimogene gen copil descult, in balta, imbracat intr-un tricou mai mult rupt si cu mucii curgand. E ca si cum as incepe un post despre Romania incepand ca BBC din Gara de Nord cu aurolacii.
O sa trecem prin multe stari in urmatoarele zile si pentru ca vreau sa pastrez emotiile locului o sa postez in fiecare zi.
Deci, Razvanel avea dreptate. Luati-va popcorn si asteptati serialul sa se deruleze.